Te ia pe nepregătite: stomacul ţi se strânge ca un ghem, simţi un fior în plexul solar, nu mai poţi respira, ai palpitaţii, transpiri… Psihoterapeuţii ştiu cel mai bine despre ce este vorba: un episod de anxietate sau angoasă. Nu eşti singur, dacă asta te mai linişteşte: între 10 şi 20% din totalul populaţiei din ţările industrializate are o astfel de problemă într-un moment sau altul al vieţii. Fenomenul este uneori greu de gestionat dar, prin exerciţiu, manifestările sale pot fi îmblânzite.
Ne îndrumă paşii Catherine Serrurier, în cartea sa ”Apprivoiser son angoisse” (”Cum să-ţi îmblânzeşti angoasa”).
Ce este angoasa?
O indispoziţie ce se instalează fără să se fi anunţat şi provoacă o senzaţie de rău mai mult sau mai puţin intensă: de la o strângere discretă a stomacului, la crize de sufocare. Ne grăbim, de regulă, să o asociem cu stresul, dar sunt chestiuni foarte diferite. Stresul are o cauză particulară (un examen, o întâlnire etc.) exterioară, pe când angoasa nu are o cauză aparentă şi ne răscoleşte pe dinăuntru. Mergând până la frica pentru propria viaţă.
De unde vine?
Sursele pot fi variate: evenimente traumatizante în familie, un sentiment exacerbat de culpabilitate sau simpla contaminarea (eşti înconjurat de persoane angoasate şi ”te molipseşti”).
Cum o recunoşti?
Angoasa creează complexe (”Nu-mi place cum arăt”, ”Nu suport să mi se facă poze”), psihorigiditate (te poate împiedica să avansezi pe drumul pe care ţi l-ai propus în viaţă), uneori ajunge la pusee extreme – fobii.
Angoasa se manifestă în moduri diferite, la indivizi diferiţi: prin impulsul de a seduce (tradus prin obsesia de a plăcea cu orice preţ), prin hiperactivitate sau agresivitate (mai ales faţă de cei apropiaţi).
Efectele pot fi, şi ele, diverse: insomnie, anorexie sau paralizie a capacităţii de a acţiona, în anumite cazuri.
Cum o ţinem sub control?
Dacă este înţeleasă şi analizată, angoasa poate fi un vehicul al progresului. Experienţă fundamentală, ea ne permite să învăţăm sensul existenţei în confruntare cu moartea. Poate deveni un veritabil motor şi, după ce este depăşită, se dovedeşte a fi fost o veritabilă binefacere: fiindcă ne ajută să ne autodepăşim.
Dar cum să trăim cu ea, cum să o depăşim şi cum să o transformăm într-o rampă de lansare? Iată câteva piste.
1. Conştientizând-o
Aşa, ca din senin, ne compleşeşte o stare de rău sau ne bântuie gânduri negre. Habar nu avem de ce. Ca să ne lămurim ce ni se întâmplă, trebuie să recepţionăm semnele pe care ni le transmite corpul şi să le acordăm atenţia meritată.
– Primul lucru pe care îl avem de făcut este să deosebim angoasa de stres, să ştim că un anumit eveniment sau un anume lucru au declanşat-o.
– Odată reperată, trebuie să îi spunem pe nume şi să îndrăznim să privim în urmă, pentru a înţelege impactul emoţiilor negative din trecut (”Când merg la bar cu prietenii, mă cuprinde angoasa dacă îi vâd consumând alcool/tatăl meu a avut probleme cu alcoolul). Recunoaşterea angoasei ca atare este primordială!
– Mai departe. Este important să nu acuzăm de fiecare dată lumea exterioară, ghinionul… Să ştim să ne plasăm în ecuaţie este o parte integrantă din procesul de depăşire a angoasei. Să analizăm anumite acte care pot retranscrie frici autentice sau dorinţe autentice – iată o etapă necesară. Poate lua ceva timp dar, înarmându-ne cu răbdare şi voinţă, vom învinge.
– În sfârşit, odată ce a fost reperată şi analizată, angoasa poate fi îmblânzită.
2. Vorbind despre ea
Unii oameni nu-şi dau seama că sunt angoasaţi. Cum ar putea atunci să gestioneze angoasa şi să se folosească de ea, pentru a evolua? Mărturisirea angoasei (faţă de sine sau de ceilalţi) este un bun punct de pornire.
– Ciulim urechea la ce ne spune corpul nostru, conştientizăm senzaţiile pe care le trăim şi, din clipa în care ne dăm seama că ”ce nu este în regulă”, ne este mai uşor să găsim mijloacele de redresare a situaţiei.
– Deschiderea faţă de ceilalţi, socializarea sunt factori importanţi, care ne pot elibera şi pot acţiona în mod real asupra angoasei. A vorbi cu cineva ”despre…” poate fi salvarea noastră. Atenţie, totuşi, la dozaj, să nu ajungem să-i sufocăm pe ceilalţi cu problema noastră!
3. Râzând de ea
Terapia prin râs dă rezultate excelente: când râdem şi îi facem şi pe ceilalţi să râdă luăm distanţă faţă de probleme şi nu le mai simţim povara.
– Există cluburi de râs în lume, nu încă şi la noi, probabil. Dar îţi poţi ”convoca” prietenii la un club de râs ad-hoc, vă întâlniţi periodic, într-un cadru cât mai relaxat, şi exersaţi, pur şi simplu, râsul, cu şi fără motive. Bancuri, amintiri haioase, glume pe seama unora şi altora, primite obligatoriu cu autoironie, nu cu ranchiună – iată ”tehnicile terapeutice” prin care veţi adopta o atitudine pozitivă şi veţi învinge angoasa.
4. Practicând exerciţii de destindere şi relaxare
Depresivii au în reflex apelul la medicamente. Or, un anxiolitic poate atenua starea de disconfort pe moment, dar altele sunt soluţiile pe termen lung.
– Yoga, masajul ayurvedic, masajul terapeutic sunt adevăratele mijloace de relaxare şi calmare. Cele care lucrează în profunzime, reconectează corpul cu spiritul şi ne permit să ne destindem şi să ne recăpătăm conştiinţa de sine.
5. Reducând motoarele
Uităm prea adeseori să punem frână. Avem o viaţă plină, care rulează cu 100 de kilometri la oră, iar ideea de a pune deoparte un timp pentru noi înşine pare desuetă.
– Să reînvăţăm să spunem ”Stop!”. Şi să revenim măcar un pic la cultul lentorii. Fiecare lucru pe care îl facem merită să i se acorde timpul necesar. Când suntem cu cineva, să îl ascultăm cu adevărat, fără să ne gândim la cursele pe care le mai avem de făcut pentru casă sau serviciu, la facturile de plătit, la… la…
6. Regăsind plăcerea, dorinţa
Una dintre primele consecinţe ale angoasei este pierderea dorinţei şi a plăcerii de a trăi. Încetăm să ne mai ocupăm de lucruri care ne făceau bine înainte, iar dorinţa de a simţi plăcerea oferită de ele dispare încetul cu încetul. Stop!
– Să ne regăsim creativitatea, să ne întoarcem – forţat, iniţial – la activităţile care dau sare şi piper existenţei.
– Creativitatea înseamnă încredere în sine, în capacitatea de a face lucruri frumoase. Să reluăm, aşadar, unstensilele adaptate fiecăruia dintre noi: pixul, tastatura, pensulele şi culorile, foarfecele… şi ne reapucăm de lucru!
7. Lucrând cu noi înşine
Îmblânzirea angoasei cere o muncă reală cu sine. Scopul fiind acela de a ne alege felul cum ne trăim viaţa, iar nu să o suportăm doar.
– Să nu ne mai temem să trăim, să nu ne mai lăsăm striviţi de angoasă (de boală, de eşec, de moarte etc.), ci să acţionăm pentru a da sens vieţii.
– Să ne reanalizăm, să plonjăm în propriul trecut, spre a ne autodepăşi – doar printr-o implicare persoanală de asemenea anvergură vom îmblânzi angoasa. Această introspecţie poate cere mult timp şi multă osteneală, dar ea este cheia succesului. Dacă nu găsim toată forţa necesară în noi înşine, terapeuţii abia aşteaptă să ne vină în ajutor!
7 tehnici terapeutice pentru controlul angoasei by AimGroup is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.