Ce este o credinta?
Să încercăm nişte definiţii: o credinţă este acţiunea de a crede că un lucru este adevărat, indiferent că este sau nu aşa. Credinţa este făcută din idee, gând şi emoţie. Un ansamblu de gânduri repetat de societate, de religie, de sistemul politic sau de sistemul ideologic. Credinţa este inconştientă şi ne dirijează reacţiile emoţionale, automatismele.
Dincolo de opţiunea fiecăruia dintre noi pentru una sau alta dintre definţiile de mai sus, avem un numitor comun: ţinem cu dinţii de credinţele noastre. Unii merg până la a comite crime în numele credinţelor religioase ori politice. Lumea noastră toată se bazează pe o lume de gânduri. O lume de imagini mentale. Or, dacă totul este mental, înseamnă că totul poate fi manipulat prin credință – (atenție deci, nu în sensul religios). Există scăpare? Putem şti ce să credem şi ce nu? Mai ales că totul este în curgere continuă: azi suntem adepţii unor idei pe care mâine le prelucrăm, rafinăm, reinterpretăm sau le înlocuim, pur şi simplu, cu altele.
Relația dintre cunoaștere și înțelepciune
Există soluţii: pentru a ne rafina convingerile, este important să ridicăm nivelul de cunoştinţe din cele mai variate teme. Pentru a dobândi, pas cu pas, mai multă înţelepciune.
După cum bine ştim, învăţăm în fiecare zi lucruri noi legate de lumea noastră obiectivă şi subiectivă. Adevărata putere constă în a dobândi mai întâi cunoaştere, şi abia apoi înţelepciune practică. Să ne imaginăm cea mai mare bibliotecă din lume şi toate cărţile care ne vorbesc de pe rafturi. Sau miliarde de pagini de web, pe care le-am putea citi pe internet. Evident, nu le putem parcurge pe toate într-o singură viaţă. Şi cu atât mai puţin într-o singură oră. Cunoaşterea este, aşadar, infinită. La fel ca şi universul. Nu există un răspuns absolut, scris dinainte într-o carte profetică. Credinţa nu este oarbă. Credinţa vine de la ”a crede”. Pentru a avea credinţă este nevoie de informaţie concretă şi de experienţă personală.
Credința, rezultatul filtrului personal
Eu, una, cred că în lucrurile pe care le experimentează. Dacă spun că ”eu îmi creez propria realitate prin propriile mele gânduri”, o fac fiindcă nu trece o zi fără să văd efectele acestei credinţe. Repetiţia este cheia: o credinţă este o idee fortificată de unul şi acelaşi gând şi repetată pe o lungă perioadă de timp. O idee este o informaţie. Primim informaţii zi de zi, de la semenii noştri sau din media. Atât de multe informaţii şi, deseori, cu o încărcătură atât de mare de manipulare, încât ele pot scurtcircuita capacitatea noastră de a le absorbi şi de a le trece prin filtrul spiritului critic. Deci este important să nu ne grăbim, să nu le primim ”pe nemestecate”, să ne acordăm un timp pentru a asimila, a înţelege informaţiile care ne asaltează şi pentru a selecta ce oprim din ele şi ce nu.
Nu putem reţine toate informaţiile în acelaşi timp, ci doar una câte una, pe rând. Aşa după cum, parcurgând acest text, trebuie să citeşti cuvânt cu cuvânt, frază după frază, paragraf după paragraf. Trebuie să absorbi şi să înţelegi bine ce este scris, pentru a trage concluzii personale care, până la urmă, se bazează pe propria ta experienţă. Iar experienţa vine din cunoştinţele pe care le ai despre acest subiect. Ideea este a mea, experienţa este a ta. Ideea ajunge la tine trecând prin filtrul experienţei tale.
De ce este viața o școală
Totul, în viaţă, presupune învăţare. Am reuşit să înaintăm, pas cu pas, învăţând din greşeli. A trebuit să asimilăm informaţii şi să le punem în practică. Pentru a parcurge ciclul şcolar, până când ne-am văzut cu diploma universitară în mână, şi pentru a parcurge ciclul vieţii. Un truism spune că viaţa este o şcoală. Făcând însă trecerea din planul teoretic în cel practic: şcoala-şcoală înseamnă acumulare teoretică de informaţii, şcoala vieţii înseamnă acumulare de experienţe practice, prin trăire efectivă.
Pe acest parcurs, ne-am clădit, fiecare, adevărul în care credem. Nu este un adevăr absolut, ci produsul finit al experienţei personale şi colective.
Construiește-ți credințele, cum ai construi o casă
O casă se construieşte pornind de la un plan. Mai înainte, însă, ea există în mintea noastră. Este, deci, o formă-gând. Apoi se materializează în ziduri, podea, acoperiş. Fără a deveni un lucru finit o dată pentru totdeauna, în absolut, fiindcă poate fi oricând renovată, dărâmată sau lăsată să se degradeze. Exact la fel stau lucrurile şi în privinţa credinţelor noastre: nu trebuie să rămână stagnante. Trebuie reînnoite, renovate continuu, în interesul dezvoltării noastre personale.
În concluzie, în termeni simpli, o credinţă este o idee fortificată, dar nu una neapărat adevărată. O credinţă este, în esenţă, făcută din idee plus emoţie mergând mână în mână. O credinţă trebuie să fie bazată pe fapte concrete, adică pe informaţie (dobândită şi asimilată în deplină cunoştinţă de cauză) şi pe experimentare.
Toate credinţele noastre se bazează pe experienţa şi pe nivelul nostru de cunoaştere actual. Ceea ce înseamnă că mâine vom continua să învăţăm şi să evoluăm.
Este important, aşadar, să fim spirite deschise, să punem întrebări, să continuăm să acumulăm informaţie puţin câte puţin, cu fiecare minut care trece, pentru a ne construi planul vieţii pe temelia a ceea ce credem că putem realiza.
Credinta – cel mai puternic instrument de transformare personala by AimGroup is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License.