Controlul minții – misiune imposibilă?

Articol Controlul minții – misiune imposibilă? - Tehnologie pentru viață

Controlul minții – misiune imposibilă?

Este, din nou, povestea vieții mele. A vieții tale. Vieții noastre. Cum controlăm mintea? Doar știm câte boroboațe ne face. Ne adunăm energiile ca să ne ridicăm frecvența – gândim de bine, făptuim binele, ne ținem firea năvalnică în frâu. Și… nu degeaba se spune că este de ajuns o măciucă la un car de oale. Toată agoniseala întru înălțare se risipește la primul gând de rău. Nu ne-a întrebat, nu ne-a cerut voie. A țâșnit din adâncul întunecat al ființei. Povestea mea, povestea ta, povestea noastră. Chiar nu putem controla mintea!?

Lumea, văzută prin lumina reflectată a Sinelui

”Nu ai ce minte să controlezi dacă realizezi Sinele”

Răspunsul Maestrului Spiritual Bhagavan Sri Ramana Maharshi ( în cartea Evanghelia lui Maharshi. O găsești aici. ) îi lasă gură cască pe neofiți.

”Sinele strălucește în afară când mintea dispare”.

(Mintea dispare?! Hai că asta-i bună! – n. red.).

”La omul realizat mintea poate să fie activă sau inactivă, doar Sinele există. Pentru că mintea, corpul și lumea nu sunt separate de Sine și nu pot să existe în afara Sinelui”.

(Sinele ca TOT, începe să aibă sens… – n. red.) Când omul este conștient de Sine, de ce și-ar face griji pentru aceste umbre? Cum ar putea ele să afecteze Sinele?.
Chiar așa: cum?!

Veniți de luați lumină!

Dacă mintea este doar o umbră, cum putem să ne cunoaștem Sinele?

„Sinele este inima, strălucește prin propria lumină. Lumina pleacă din inimă și ajunge la creier, care este sediul minții; așadar, vezi lumea în lumina reflectată a Sinelui. Lumea este percepută printr-un act al minții. Când primești lumină, mintea e conștientă de lume; când nu primești lumină, nu e conștientă de lume. Dacă mintea este întoarsă spre interior, spre sursa iluminării, cunoașterea obiectivă încetează și doar Sinele strălucește ca inimă.”

Întoarcerea spre sine, așadar, este pasul naiv (în sens pozitiv) către întoarcere în Sine. Întoarcerea în lumină, Maestre…

Meditația autentică = eliberarea de gânduri?

Mmmnu! – spune Maestrul. Mmmda, meditația este a doua noastră natură. În sensul în care o definim ca masă de gânduri care ne distrag. Dar ”când aceste gânduri sunt înlăturate, rămâi singur, adică în starea de meditație eliberată de gânduri; aceasta este natura ta adevărată, pe care acum încerci să o dobândești ținând la distanță alte gânduri. Dar când practica devine fermă, adevărata natură se revelează ca meditație autentică”.

Bruierea meditației prin gânduri parazite. E de bine?

Și cu asta ne-am confruntat adeseori: ne adunăm energia sub semnul plus, fie în stare relaxată, întinși pe canapea, fie că plecăm genunchii și încleștăm degetele în rugăciune. Ne concentrăm asupra unui discurs, fie el unul interior, fie rostit cu glas sonor. Și… pfff!, gândul trădător a zburat hai-hui! Alte gânduri se impun cu mai multă forță decât forța pe care o investim în meditație!
Maestrul ne liniștește. Zice că e de bine.

”Da, în timpul meditației apar tot felul de gânduri. Și este foarte bine că e așa: pentru că tot ce era ascuns în tine este adus la suprafață. Dacă nu ar ieși deasupra, cum ar putea fi distrus? Gândurile ies la suprafață în mod spontan, dar vor fi nimicite la momentul potrivit și, în felul acesta, fortifică mintea”.

Controlul minții și adevărata renunțare

”Cum poate să fie calmată și liniștită mintea rebelă?” – întreabă greu încercatul discipol. Maestrul are soluții:

” Fie îi vezi sursa, astfel încât ea să dispară, fie te abandonezi, astfel încât să fie doborâtă. Abandonarea Sinelui este totuna cu cunoașterea Sinelui și fiecare dintre ele implică în mod necesar autocontrolul. Ego-ul se supune doar când recunoaște Puterea Superioară”.

”Cum pot să mă eliberez de samsara, care pare să fie adevărata cauză care face ca mintea mea să fie agitată?” – mai vrea să știe discipolul interlocutor. ”Nu este renunțarea un mijoc eficient pentru a realiza liniștea minții?”. O întrebare de bază într-o lume care ne agită până la paroxism, burdușind cu efecte secundare dicționarul medical: stres, anxietate, burnout, depresie…

”Samsara – îl luminează Meastrul – este doar în mintea ta. Lumea nu-ți spune: Iată-mă, sunt eu, lumea. Dacă ar fi așa, ea ar fi mereu acolo, și-ar face simțită prezența chiar și când dormi. Cum însă nu este prezentă în somn, lumea nu este permanentă. Nefiind permanentă, este lipsită de substanță. Întrucât nu are realitate în absența Sinelui, Sinele o subjugă cu ușurință. Doar Sinele este permanent. Renunțarea înseamnă să nu confunzi Sinele cu non-Sinele. Când ignoranța care identifică Sinele cu non-Sinele este eliminată, non-Sinele încetează să existe – aceasta este adevărata renunțare.”

În loc de concluzie: doar Sinele este permanent. Mai rămâne o bagatelă, o nimica toată: să nu confuzi Sinele cu non-Sinele. Chestie de non-ignoranță. Curs intensiv: cartea Evanghelia lui Maharshi. O găsești aici.

Te mai poate interesa și:
În căutarea Sinelui. Lecția lui Bhagavan Sri Ramana Maharshi

Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.

Ți-a plăcut acest articol? Introdu adresa ta de email mai jos pentru a putea primi săptămânal materiale pentru starea ta de bine.

Datele tale personale sunt în siguranță cu noi! Nu vom înstrăina, vinde sau închiria adresa ta de email sau orice alte date personale. Politica noastră este ZERO toleranță față de email-urile nesolicitate!

Redistribuie "Controlul minții – misiune imposibilă?"

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *