Undele cerebrale – secretul trezirii spirituale? (I)

Articol Undele cerebrale – secretul trezirii spirituale? (I) - Tehnologie pentru viață

Undele cerebrale – secretul trezirii spirituale? (I)

 

Revoluţia Creierului reprezintă unul dintre cele mai de seamă evenimente din istoria umanităţii. Ea continuă şi acum într-un ritm fulminant. Poate că cel mai pasionant aspect al său este că, pentru prima oară, oamenii de ştiinţă au posibilitatea să pătrundă direct în creier şi să observe ce se întâmplă acolo în timp real, apoi să deruleze banda şi să revadă acţiunea cu încetinitorul.

 

Ce se întâmplă în creierul oamenilor?

La fel ca cei mai mulţi dintre noi, cercetătorii care studiază creierul sunt fascinaţi de capacităţile extraordinare sau experienţele de vârf. La rândul lor, îşi doresc să aibă asemenea experienţe şi sunt, fireşte, profund conştienţi că descoperirile ştiinţifice sunt rezultatul experienţelor de acest fel trăite de alţi savanţi ca ei. Astfel că, pentru mulţi oameni de ştiinţă, evenimentul cerebral pe care îl urmăresc cu cea mai mare curiozitate – finala campionatului, ca să spunem aşa – este evenimentul reprezentat de experienţa de vârf. Ce anume se întâmplă în creierul oamenilor când trec prin acele stări cerebrale neobişnuite pe care le desemnăm folosind termeni precum „revelaţie”, „fluiditate”, „iluminare”, „trezire”, „experienţă de vârf”? Neurobiologii au urmărit activitatea cerebrală a yoghinilor, geniilor, artiştilor sau persoanelor care practică meditaţia cu ajutorul unor tehnici şi echipamente avansate cum sunt dispozitivele EEG (electroencefalografele), RMN (imagistica prin rezonanţa magnetică), PET (tomografia cu emisie de pozitroni), SPECT (tomografia computerizată cu emisie de fotoni) şi SQUID (dispozitivul superconductor cu interferenţă cuantică) şi au privit fascinaţi cum subiecţii lor treceau prin schimbări rapide de stare şi pătrundeau în sfere mentale extraordinare.

Ei au descoperit şi au confirmat practic prin sute de experimente că aceste stări amplificate au întotdeauna legătură cu anumite evenimente bine definite sau tipare ale activităţii cerebrale. Printre cele mai interesante evenimente de acest fel se numără schimbările care au loc în activitatea electrică a creierului.

 

ANALIZA UNDELOR CEREBRALE

Creierul este pus în mişcare de electricitate. Fiecare dintre miliardele de celule care îl compun „emit impulsuri” sau se descarcă electric cu o anumită frecvenţă. Activitatea electrică a creierului poate fi monitorizată cu ajutorul electrozilor montaţi direct pe pielea capului, care înregistrează semnalele electrice fine din interiorul creierului într-un mod foarte asemănător celui în care seismograful detectează trepidaţiile din scoarţa terestră. Dispozitivul utilizat pentru înregistrarea acestor semnale se numeşte electroencefalograf sau EEG. Electroencefalograful nu măsoară impulsurile fiecărui neuron în parte, ci mai degrabă tiparele electrice conjugate sau colective ale reţelelor sau grupurilor formate din milioane de celule nervoase care emit semnale electrice în acelaşi timp – fluctuaţiile de energie care traversează reţelele din creier. Aceste oscilaţii colective de energie poartă numele de unde cerebrale.

De la apariţia, în anii ’20, a primului dispozitiv EEG, cercetătorii au descoperit despre creier că are tendinţa de a produce patru tipuri diferite de unde cerebrale, pe care le-au numit beta, alfa, teta şi delta.

 

Undele beta

Cele mai rapide unde cerebrale, undele beta se caracterizează prin frecvenţe cuprinse între aproximativ 14 cicluri pe secundă (sau 14 hetzi, prescurtat Hz) şi peste 100 Hz. Când ne aflăm în stare normală de veghe, cu ochii deschişi, şi ne concentrăm asupra lumii exterioare sau ne ocupăm de probleme concrete, specifice, undele beta (în special cele din intervalul cuprins între 14 şi 40 Hz) sunt cele mai puternice şi domină activitatea cerebrală. Undele beta sunt asociate cu atenţia, excitarea, concentrarea, percepţia şi – când prezintă o activitate excesivă – cu anxietatea.

 

83Undele alfa

Când închidem ochii şi devenim mai relaxaţi, mai pasivi sau mai puţin concentraţi, activitatea cerebrală încetineşte, producând impulsuri de unde alfa, care se situează în intervalul cuprins între 8 şi 13 Hz. Dacă devenim suficient de relaxaţi şi nu suntem concentraţi, undele alfa devin predominante în tot creierul, producându-ne o senzaţie calmă şi plăcută pe care o numim stare alfa. Se pare că starea alfa este starea cerebrală „neutră” sau inactivă, iar persoanele sănătoase care nu se confruntă cu situaţii de stres au tendinţa să producă o intensă activitate cerebrală de tip alfa. Lipsa unei activităţi semnificative a undelor alfa poate constitui un semn de anxietate, stres, leziuni cerebrale sau boală.

 

Undele teta

Pe măsură ce destinderea şi relaxarea se adâncesc transformându-se în somnolenţă, activitatea cerebrală se modifică, fiind dominată de undele teta, care sunt mai lente, au un ritm mult mai regulat şi frecvenţe cuprinse între 4 şi 8 Hz. Starea cerebrală teta este cunoscută şi sub numele de stare crepusculară sau starea dintre somn şi veghe. Este însoţită adesea de imagini mentale ivite pe neaşteptate, asemănătoare celor care apar în vis. Aceste imagini sunt de multe ori însoţite de amintiri intense, în special din perioada copilăriei. Starea produsă de undele teta oferă acces spre materialul de la nivelul subconştientului, reverii, asocieri libere, revelaţii neaşteptate, idei originale. Este o stare misterioasă, greu de fixat, iar studierea ei a constituit multă vreme o sarcină dificilă pentru cercetători, pentru că este greu de păstrat chiar şi pe perioade scurte. Cei mai mulţi oameni au tendinţa să adoarmă imediat ce încep să genereze cantităţi mari de unde teta.

 

Undele delta

Când adormim, activitatea cerebrală ajunge să fie dominată de undele delta, care sunt mai lente decât undele teta, având frecvenţe mai mici de 4 Hz. Cei mai mulţi dintre noi, când suntem în starea delta, fie dormim, fie suntem inconştienţi din alte motive. Cu toate acestea, tot mai multe dovezi arată că nu este exclus să rămânem conştienţi şi în perioadele în care activitatea cerebrală este dominată de undele delta. Această stare pare să fie asociată cu anumite stări asemănătoare cu transa profundă, sau stări „nonfizice”. Când suntem în starea delta, creierul primeşte impulsul necesar pentru a elibera cantităţi mari de hormoni de creştere cu rol regenerator.

 

DISPOZITIVE PENTRU INDUCEREA INSTANTANEE A STĂRII SATORI ŞI CALEA CEA MAI SIGURĂ SPRE EXTAZ

 În anii ’60 ai secolului al XX-lea multă lume era extrem de interesată să experimenteze stările de vârf. Pentru mulţi oameni, cea mai rapidă şi sigură tehnică de amplificare a experienţelor mentale erau drogurile psihedelice. Însă drogurile, deşi erau mijloace puternice şi eficiente de inducere a stărilor modificate, aveau dezavantajele lor. Erau ilegale; modificările de stare pe care le produceau erau de lungă de durată, ceea ce făcea aproape imposibilă revenirea la comandă la stările cerebrale obişnuite; în plus, nu se cunoşteau efectele lor pe termen lung asupra sănătăţii consumatorilor. Aşa că mulţi erau dornici să găsească un mijloc pentru a atinge „extazul fără droguri” sau o metodă de extindere a conştiinţei care să nu fie grevată de neajunsurile drogurilor psihedelice.

Citește aici partea a II a

 

Licenţa Creative Commons
Unde cerebrale – secretul trezirii spirituale? (I) de AIM GROUP este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 4.0 Internațional .

Ți-a plăcut acest articol? Introdu adresa ta de email mai jos pentru a putea primi săptămânal materiale pentru starea ta de bine.

Datele tale personale sunt în siguranță cu noi! Nu vom înstrăina, vinde sau închiria adresa ta de email sau orice alte date personale. Politica noastră este ZERO toleranță față de email-urile nesolicitate!

Redistribuie "Undele cerebrale – secretul trezirii spirituale? (I)"

Comentariu (1) "Undele cerebrale – secretul trezirii spirituale? (I)"

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *