Sari la conținut

Inteligența organismului în procesul de autovindecare

Poate natura să fie cel mai eficient doctor al nostru, fără să mai avem nevoie de medicina clasică, fără medicamente şi injecţii? Şi dacă da, ar trebui sau nu să intervenim în acţiunea ei, să o ajutăm să ne vindece?
În volumul Iniţiere la sănătatea integrală, de Andre Passebecq, ni se aduc numeroase exemple despre extraordinara muncă reparatorie pe care o face propriul nostru corp, în mod natural, dacă nu intervenim asupra funcţionării normale a lui.

Miracolele pe care le face organismul pentru vindecare

Să luăm exemplul rănile căpătate pe piele în urma unui accident. Ei bine, când pielea este strivită sau tăiată, se produce un exsudat de sânge, care se coagulează şi o suprafață (coaja) care protejează rana şi rămâne în acel loc atât timp cât este necesar. Sub această peliculă protectoare se petrece un fenomen remarcabil: sângele ajunge din abundenţă la locul vătămat, iar celulele ţesuturilor, nervilor şi muşchilor din jurul rănii se multiplică rapid şi construiesc un pod celular sub breşă, până când capetele acesteia se unesc.
Circulaţia sanguină se restabileşte în mod normal, ţesuturile conjunctive se repară şi se refac, muşchii şi ţesuturile se reconstituie, de asemenea. Iar când rana dispare, când o piele nouă se formează, în aşa fel încât să nu mai fie nevoie de o peliculă protectoare, natura o distruge şi o desface.
Aşadar, când un dezechilibru a intervenit în ţesuturile corpului, există o tendinţă din partea acestor ţesuturi de a se reface, de a reveni la starea lor normală, iar această reîntoarcere la normal se îndeplineşte prin acelaşi proces care este utilizat pentru a construi ţesuturile originare, normale.

Cât de mult contează condiţiile naturale de viaţă?

Boala nu este rezultatul operaţiilor normale care se produc în organism, ci are loc din cauza factorilor care le împiedică. Aşadar, atunci când apare boala, cauza tulburărilor trebuie să fie eliminată înainte ca starea de sănătate să poată fi restabilită.
Dacă, de exemplu, o persoană a comis excese alimentare care au alterat funcţionarea stomacului, el nu mai poate digera normal. Dacă va lua pastile pentru digestie sau dacă absoarbe după fiecare masă o doză de bicarbonat de sodiu, va avea impresia că digeră mai bine, dar pacientul nu va fi vindecat. Natura cere să fie eliminată cauza tulburărilor, pentru ca ea să restabilească apoi starea de sănătate.
După abandonarea obiceiurilor nocive care au provocat tulburările sale digestive, acea persoană îşi poate regăsi, fără niciun tratament, capacitatea sa digestivă pierdută. Tot ceea ce natura cere din partea noastră este abandonarea obiceiurilor rele, pentru ca ea să se poată pune la treabă de la sine, fără ajutor. Acest fenomen de restabilire a sănătăţii se va produce mereu, cu excepţia cazurilor în care au fost cauzate vătămări ireparabile într-un punct al organismului.

Remedii şi otrăvuri

remedii-1024x683
Ce agenţi trebuie să folosească organismul în sarcina sa de reconstrucţie, dacă nu tot pe cei pe care i-a utilizat când a trebuit să se dezvolte şi să se menţină în stare de sănătate? Aşa că autorul cărţii Iniţiere la sănătatea integrală se întreabă cât se poate de pertinent de ce ar trebui ca medicii să utilizeze, pentru a-i vindeca pe bolnavi, tocmai substanțele care distrug viaţa. Poate fi o otravă bună, în stare de boală, şi rea în stare de sănătate?
Vă propunem, aşadar, punctul de vedere al Dr. Trall (True Healing Art), citat în volumul de mai sus:

„Când aceste remedii sunt administrate persoanelor sănătoase, ele produc mai multă sau mai puţină greaţă, vomă, dureri, temperatură, ameţeli, spasme, stupoare, comă, delir etc., până chiar şi moartea. Când sunt administrate persoanelor bolnave, ele produc aceleaşi manifestări de boală, mai mult sau mai puţin modificate, în funcţie de condiţia specifică a pacientului şi de circumstanţele alterării sănătăţii anterioare. Dacă un remediu este administrat unei persoane bolnave, şi dacă aceasta moare, se spune că a murit cu toate că a primit un remediu, dar dacă acelaşi produs a fost dat unei persoane sănătoase, şi dacă aceasta nu scapă teafără, se spune că a murit din cauza medicamentului. Arsenicul îi vindecă oare pe bolnavi în timp ce le otrăveşte pe persoanele sănătoase?“

De ce trebuie, aşadar, să ne otrăvim singuri când putem lăsa natura să ne vindece, cu puţin ajutor şi din partea noastră? Important este să îndepărtăm întotdeauna obiceiurile care conduc la boală și să acționăm preventiv. Chiar și atunci când boala s-a instalat, în stadiile sale incipiente, este perfect natural să avem încredere în organism și în capacitatea lui de regenerare. Ceea ce putem face este să-l sprijim în eforturile sale de a stabili starea de sănătate, fără a-l inhiba sau a băga sub preș niște simptome pe care el încearcă să le scoată la suprafață.

Creative Commons License
Inteligența organismului în procesul de autovindecare by AimGroup is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.

Un comentariu la „Inteligența organismului în procesul de autovindecare”

Lasă un răspuns