Sari la conținut

Energie utilizabilă extrasă din vid: este posibilă?

  • de

Următoarele fragmente sunt extrase din cartea Tehnologii Free-energy, Jeane Manning

De-a lungul secolului al XX-lea au existat indivizi care susţineau cu tărie că omenirea poate să extragă din vid o energie utilizabilă. Mediile academice au calificat teoriile lor ca fiind inacceptabile. Unii au afirmat că, din cauza unor interese comerciale, nu se doreşte să se audă vorbindu-se despre ei. Alţii au fost asasinaţi sau le-au fost distruse laboratoarele.

Apoi, în anul 1986, aceşti inventatori solitari au aflat că Forţele Aeriene ale Statelor Unite intenţionau să înfiinţeze un centru de cercetări care să găsească mijloace pentru a utiliza „energii ezoterice până acum necunoscute, inclusiv dinamica fluctuaţiilor punctului zero al spaţiului”. Cu alte cuvinte, Forţele Aeriene doreau să exploreze utilizarea energiei spaţiului, una dintre sursele de noi energii abordate în această carte. Totuşi, cei care meştereau pe cont propriu, în laboratoarele lor, au considerat că o astfel de pretenţie nu îi priveşte pe ei. Şi nu s-a vorbit despre asta.

De ce studiile lor au rămas necunoscute publicului larg şi de ce nu există mai mulţi oameni de ştiinţă care să realizeze astfel de lucrări? Aşa cum spune un fizician, Dr. Edmund Storms:

„Multe rezultate uimitoare sunt obţinute de persoane care se află în afara curentului ştiinţific tradiţional. Din păcate, cei mai mulţi oameni de ştiinţă îşi ratează şansa vieţii”.

Dispreţ, ameninţări şi eticheta înşelătoare de mişcare perpetuă

Se pare că situaţia a devenit confuză în mod intenţionat, ca să nu fie deloc prielnică inventatorului independent care realizează aparate cu energie nouă. Publicul nu a auzit vorbindu-se despre interesul militar pentru „energiile ezoterice până acum necunoscute” şi, din această cauză, oamenii i-au râs pur şi simplu în faţă inventatorului solitar de la capătul străzii care le vorbea despre free energy.

Însă, aşa cum veţi afla din această carte, nu vecinii ironici îi dădeau de furcă inventatorului. Adeseori, articolele din ziare îl descriu pe inventator ca pe un excentric sau un „maniac al mişcării perpetue”, fără să-i evalueze în mod serios revendicările.

Cei care credeau că bogăţiile şi puterea pe care le deţin pot fi periclitate de o posibilă revoluţie a energiei au avut reacţiile cele mai ameninţătoare. Inventatorii au fost hărţuiţi, intimidaţi, li s-au distrus instalaţiile din ateliere şi au existat chiar şi tentative de asasinat. Unele brevete au fost refuzate, iar planurile diverselor aparate au dispărut în mod misterios. Anumiţi inventatori au murit după ce au fost ruinaţi material şi distruşi spiritual.

Unul dintre motivele pentru care aceşti inventatori au avut atât de multe de îndurat este falsa asociere care s-a făcut între free energy şi mişcarea perpetuă. Prin „mişcare perpetuă” se înţelege o maşină care, odată pornită, continuă să funcţioneze la nesfârşit, fără niciun aport de energie externă – un lucru imposibil. Diversele modele de maşini cu mişcare perpetuă au spulberat toate speranţele şi i-au uşurat de bani pe investitori încă din Evul Mediu.

Există însă o nouă generaţie de aparate revoluţionare pe bază de energie care nu au nimic de-a face cu mişcarea perpetuă. Cercetătorii în domeniul noii energii pretind că pot capta energia prezentă în imensitatea spaţiului. Am putea să ne reprezentăm astfel de dispozitive ca funcţionând în sistem deschis, nu în sistem închis – aşa cum se întâmplă în cazul mişcării perpetue. Un sistem închis poate fi reprezentat ca o cutie în care există doar maşina şi carburantul ei. Cantitatea de carburant care intră în maşină este cunoscută şi limitată. În schimb, sursa de energie dintr-un sistem deschis nu este limitată la ce se ştie că există în cutie. Cutia este deschisă, lăsând să intre o cantitate infinită de energie.

I-a ascultat cineva pe cercetătorii din domeniul noii energii?

În anii ’80, vocile lor care răzbăteau din laboratoare răspândite în întreaga lume nu au reuşit să se unească într-un singur glas. Cu ocazia unor conferinţe la care nu se întruneau mai mult de câteva sute de persoane, cercetătorii îşi prezentau aparatele; erau inspiraţi de colegi vizionari. În prezent, conferinţele lor continuă să adune doar câteva sute de oameni, dar alte câteva mii consultă site-uri despre noua energie şi citesc reviste de specialitate.

Cartea Tehnologii Free-energy, Jeane Manning este disponibilă aici.

Lasă un răspuns