Te-ai trezit târziu, ai intrat în panică – ”O să pierd trenul!” – şi, normal!, l-ai pierdut. Când ne grăbim facem lucrurile alandala. Ai plătit încă un bilet şi ai sărit în următorul tren care mergea în aceeaşi direcţie. Şi în tren – bombă! Te-ai întâlnit cu bunul tău prieten din copilărie, la care te gândeşti intens de câteva zile. Hazard! În sensul de ”soartă, destin” sau de ”simplă coincidenţă”?
Viaţa şi întâlnirile cu care este ea presărată este un soi de melanj între ordine şi haos, joc şi determinism. De altfel, cuvântul ”hazard”, de origine arabă, desemnează un joc îndeaproape înrudit cu barbutul. Pentru a-i controla funcţionarea aleatorie (contradicţie în termeni… doar aparent), bine ar fi să ştim mai multe despre coincidenţe. Ce sunt ele, până la urmă? Şi după ce reguli se derulează jocul?
Teoria sincronicităţii
Carl Gustav Jung, celebrul medic, psiholog şi psihiatru elveţian care e explorat cele mai profunde straturi ale inconştientului uman, a inclus ”coincidenţele fericite” în categoria ”sincronicităţilor”: acele momente în care realitatea noastră interioară se ciocneşte de evenimente care o confirmă (sau, dimpotrivă, o infirmă). Sau, într-o altă formulare: evenimente aparent independente, care se produc simultan şi sunt legate printr-o semnificaţie. Exact ca în exemplul de mai sus – trezirea târzie, trenul pierdut, întâlnirea cu prietenul care îţi magnetiza amintirile… În marea de informaţii primite din exterior, se relevează brusc o informaţie dinlăuntru. Şi apare sentimentul (supoziţia… superstiţia?…) că ”nimic nu este întâmplător”. Nu există ”simple coincidenţe”.
O chestiune de intuiţie
Hazardul are un rol vital: este o strategie eficace pentru a scoate la lumină, din abisurile inconştientului, o nouă prioritate. Surprinşi de un eveniment improbabil, o întâlnire, o serie de ”coincidenţe”, redemarăm în trombă dintr-un cotlon al vieţii în care ne-am blocat fără să ştim când, cum şi de ce. Sau spargem cercul vicios al rutinei, care era cât pe ce să se închidă în jurul nostru.
Pentru a profita de joncţiunea cu evenimentele ”coincidenţă”, primul lucru ce trebuie făcut este… să le reperăm. Iar această abilitate se capătă învăţând să vedem lumea care ne înconjoară. Nu doar să o privim, ci să o şi vedem. Iar într-un pas doi să ne dezbărăm de atotputernicul, sufocantul nostru spirit raţionalist. Şi să acordăm legitima libertate intuiţiei.
Aplicaţii practice
Iată trei strategii pentru a îmblânzi hazardul şi a-l face să joace după cum îi cânţi, maestru coregraf fiind propria ta intuiţie.
1. Pentru a te muta în casa visurilor tale
Înarmează-te cu un carnet. Deschide larg uşa pe care îţi place să o ştii închisă între tine şi lume. Fii receptiv la tot ce se întâmplă în jurul tău. Vei vedea câte ”simple coincidenţe” lucrează pentru tine. Notează-le. Diseară, în linişte, reciteşte şi lasă lucrurile să vină spre tine.
Exemplu concret: colega ta de birou, verişoara aflată în vizită la tine sau, la fel de bine, necunoscutul care ocupă, în metrou, scaunul de lângă tine povesteşte despre o rudă, un prieten etc. care pleacă din ţară/din oraş. În urma lui rămâne gol un apartament aşa cum îţi doreşti tu, în zona în care visezi de mult să locuieşti. Sau să zicem că eşti un spirit boem şi prinzi din zbor, la o cafea la terasă, frânturi dintr-o conversaţie purtată la masa alăturată, pe tema unei mansarde scoase la vânzare pentru o sumă modestă. Ce faci? Îţi spui că universul conspiră împotriva ta – toţi ştiu (s-o fi citind pe faţa ta!) că eşti în căutarea respectivei ocazii şi îţi joacă o farsă? Nu eşti prea departe de adevăr, despre o farsă este vorba, dar cel care o pune la cale este spiritul tău raţional lăsat de capul lui. Struneşte-l, ca să auzi ce-ţi spune intuiţia: ”Pune cap la cap aceste crâmpeie de informaţii, ele te conduc spre scopul tău!”.
2. Ca să obţii postul dorit
Aplică metoda visării cu ochii deschişi: în fiecare dimineaţă, după ce te-ai trezit, acordă-ţi câteva momente de linişte absolută. Rămâi întins în pat, relaxat, cu privirea în tavan – ecranul pe care vizualizezi în detaliu situaţia râvnită. Spiritul acţionează asupra materiei, iar acest exerciţiu mijloceşte întâlnirea cu hazardul, cel care te ajută să câştigi potul cel mare.
Aplicaţie practică: ieşi cât mai mult în lume. Mergi cu prietenii la cinema, la terasă, în locuri intens populate şi foloseşte mijloacele de transport în comun – astfel cresc exponenţial şansele să te întâlneşti cu foşti colegi de şcoală, de serviciu, de cartier, să faci cunoştinţe noi, oameni de la care poţi afla ”total întâmplător” că la locul lor de muncă este disponibil un post exact aşa cum îţi doreşti tu.
3. Ca să-ţi găseşti sufletul pereche
Formulează-ţi aşteptările. În scris, sau cu voce tare, sau în gând.Repetat. Insistent. Pentru a provoca hazardul trebuie să îţi stabileşti nevoile esenţiale. Le vei repera uşor, pentru că sunt altceva, dintr-o altă plămadă, prin comparaţie cu simplele dorinţe sau cu satisfacţiile efemere.
În practică, spiritul deschis este cheia reuşitei. Nu mai fi atât de selectiv, intră în vorbă cu cât mai multe persoane de sex opus, chiar dacă nu par croite după tiparul la care visezi. Nu ştii când poţi descoperi afinităţi comune: poate aţi copilărit pe aceeaşi stradă, poate aveţi aceeaşi pasiune pentru muzică, poate aveţi acelaşi gen de sensibilitate, poate… Nu ai de unde să ştii.
Dar vei afla: hazardul poate fi controlat şi pus să lucreze în folosul tău. De fapt, ăsta este rostul său. El ştie. Dar te aşteaptă să afli şi tu.
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.