O ipoteză dragă cercetătorilor din domeniul psihologiei este cea potrivit căreia am avea un ”prag al fericirii”, care predetermină, în mare parte, starea noastră generală de bine. Orbităm în jurul acestui prag, simţindu-ne mai fericiţi atunci când ”ceva” pozitiv survine în viaţa noastră şi invers, mai nefericiţi când sufocăm sub conotaţii negative un ”ceva” care ni se întâmplă. Aşa ne echilibrăm, explică specialiştii. Dar tot ei vin cu un plan B: într-o anumită măsură, avem posibilitatea să recalibrăm acest ”prag”.
Ştiința demonstrează: fericirea este alegerea noastră
Chiar dacă starea noastră de bine este determinată, într-o oarecare măsură, de factori genetici şi culturali, experţii fac front comun, susţinând că nivelul nostru de fericire depinde de noi înşine. Numeroase studii din zona psihologiei pozitive au demonstrat că fericirea este, nici mai mult, nici mai puţin, o alegere pe care o putem face. Cu toţii.
”Una din cele mai mari descoperiri din timpurile noastre este aceea că fiinţa umană îşi poate schimba viaţa, schimbându-şi atitudinea faţă de ea” (William James, psiholog şi filozof considerat părintele psihologiei americane)
Bun. Dacă fericirea este o alegere personală, căile pe care o putem găsi sunt strict individuale? Da sau nu, răspund, în stilul caracteristic, autorii studiilor experimentale din domeniul psihologiei. Şi ne oferă opt căi pe care să le testăm succesiv, combinat sau integrat, la alegere.
Căi de bătut la pas
1. Autosugestia
Orice efort, cât de mic, poate ameliora simţitor buna dispoziţie de moment şi starea generală de bine. Este concluzia unui studiu publicat în ”Journal of Positive Psychology”, la finalul următorului experiment: două grupe de studenţi au fost invitate să asculte muzică ”veselă”. În timpul audiţiei, membrii primului grup au făcut eforturi conştiente pentru a se simţi mai fericiţi, pe când membrii celuilalt grup nu au întrerprins nimic în acest sens. Rezultatul, bazat pe mărturia participanţilor la studiu şi pe metodele specifice de verificare ale cercetătorilor, a fost cel anticipat: grupul care s-a mobilizat mental pentru fericire a avut o stare de spirit mult mai bună decât cel care a ascultat muzica în stare ”neutră”.
2. Stabilirea priorității absolute
Cei mai fericiţi oameni sunt, invariabil, cei care fac din fericire un obiectiv prioritar. Cei care, potrivit psihologului Tom G. Stevensen (autor al lucrării ”You Can Choose to Be Happy”), ”aleg să obţină un profit din toate oportunităţile care li se oferă”. Cum anume? Reprogramându-şi, la nevoie, toate credinţele şi valorile. Dezvoltându-şi capacitatea de autosugestie, deprinzând tehnici interpersonale. Alegând locurile şi oamenii care pot contribui pozitiv la fericirea lor. În fine, plasând adevărul şi propria dezvoltare personală în prim-planul valorilor pe care îşi clădesc viaţa.
3. Reprogramarea „pe plus”
Potrivit lui Rick Hanson, neuropsiholog, autor al cărţii ”Hardwiring Happiness”, creierele noastre sunt concepute pentru a detecta tot ce este negativ. Captează ca o bandă de prins muşte experienţele negative şi ejectează, ca o ţeavă de eşapament, experienţele pozitive. Această programare ”pe minus” îl face să reacţioneze mai intens la veştile proaste decât la cele bune. Amintirile neplăcute sunt mai intense decât amintirile plăcute. Dar, din fericire, putem interveni. Cum? Conştientizând încotro ne duce şi punând frână: oferindu-ne timpul necesar pentru a zăbovi asupra momentelor pozitive, oricât de mărunte, din viaţa noastră.
”Oamenii au tendinţa să ignore forţa ascunsă a experienţelor din viaţa cotidiană. Suntem bombardaţi de oportunităţi de tot felul şi de aceea devine mai dificil să le sesizăm. Am face bine să învăţăm să le prindem din zbor şi să le valorificăm mai des!”, conchide Rick Hanson.
4. Alegerea deplinei conștiinței
Secretul fericirii ar putea consta, simplu dar… complex totodată, în a deveni conştient. A-ţi acorda răgazul şi a-ţi impune voinţa de a face linişte, pentru câteva minute, în propriul spirit. Fenomenul se cheamă ”a medita” şi este explicat de către Richard Davidson, profesor de psihologie la Universitatea Wisconsin: în starea de meditaţie, activitatea cerebrală se mută din lobul frontal drept (asociat cu depresia, anxietatea şi teama) spre lobul frontal stâng, asociat cu sentimentele de fericire, surescitare, bucurie şi vivacitate.
5. Surasul interior
Un studiu realizat în 2011 la Michigan State University a demonstrat că muncitorii care surâdeau mai mult, pentru că se gândeau la lucruri pozitive, aveau o stare de spirit mai bună şi o atitudine mai deschisă.
6. Recunoștința
Şi acest lucru a fost dovedit ştiinţific: cu cât cultivăm mai mult recunoştinţa, cu atât ne sporim nivelul de fericire. Fiindcă oamenii recunoscători au o capacitate mai mare de a aprecia micile bucurii ale vieţii, cele aflate la îndemâna oricui (raport publicat în ”Journal of Social Behavior and Personality”).
7. Inversarea relației fericire-succes
O veche idee primită ”de-a gata” zumzăie în minţile noastre la scurt timp după ce am sosit în această lume: succesul atrage după sine fericirea. Cercetătorii se îngrozesc: ”Nu, nu, aţi înţeles total greşit! Aţi inversat raportul!”. Relaţia este total pe dos: căutând fericirea atragem succesul, şi nu viceversa.
”Oamenii care cultivă o mentalitate pozitivă sunt mai bine echipaţi pentru a face faţă provocărilor – explică Shawn Achor (în ”Harvard Business Review”).
Toate deciziile lor profesionale beneficiază de o stare se spirit pozitivă, care le consacră succesului”.
8. Acceptarea fericirii
Ideea ar fi să înţelegem cât mai devreme că fericirea este alegerea noastră. Şi să ne dăm voie să fim fericiţi. Să respingem tiparele rigide şi să lăsăm naturaleţea să irumpă. Să abandonăm morga sobră, ”de bon ton”, să aducem un grăunte de ”nebunie” în viaţa noastră, să ne permitem mici extravaganţe, mari aventuri. Să dăm frâu liber emoţiilor. Să ne trăim viaţa, în loc să o lăsăm să ne trăiască ea pe noi. Scut şi cuprinzător: să alegem fericirea.
9. Practicarea compasiunii
Vrei să dezvolţi capacitatea creierului tău de a se (re)programa în ”modul fericire”? Meditează asupra compasiunii. Scintigrafiile cerebrale practicate asupra călugărului budist francez Matthieu Ricard au demonstrat că, în timp ce medita la dragostea faţă de aproapele său şi la compasiune, creierul acestuia producea unde gamma care nu fuseseră observate până atunci. Ricard avea cea mai dezvoltată capacitate de a simţi fericirea, înregistrată vreodată. ”Meditaţia nu este o simplă siestă la umbra un copac. Ea modifică total creierul şi, în consecinţă, îl schimbă complet pe cel care meditează”, a declarat călugărul budist.
http://www.conscience-et-eveil-spirituel.com/
9 Strategii care construiesc fericirea din interior by AimGroup is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.