”Lumea-i cum este… Și ca dânsa suntem noi”. Mihai Eminescu. ”Epigonii”.
Poem din curriculumul școlar pentru studiul limbii și literaturii române (fosta ”programă școlară”). Clasele a IX-a – a XII-a, ca pe vremea mea? Nu mai sunt la curent cu structurarea materiei pe ani de învățământ. De mult. Dar, după cum știți, ce se învață la tinerețe rămâne pentru toată viața. Mai târziu memoria începe să-ți joace feste. Revenind: ”Lumea-i cum este”…
Ultimul vers al celebrului poem s-a trezit în mintea mea colindată de un subiect aparent fără legătură: gândirea pozitivă. De ce oare?!
Mai în glumă, mai în serios, să zicem că Poetul îmi șoptea, din bancă, răspunsul la întrebarea cu care urma să fiu scoasă la tablă: ”Cum să ne facem lumea, viața mai frumoasă?”
Lumea-i cum este…
Felul în care o vedem noi nu o schimbă, în sine, cu nimic. Atunci când plouă, plouă. Atunci când e soare, e… soare. ”Subtile” observații, știu. Simpliste. Adică de ordinul evidenței simple: ne sâcâie ploaia și ne înseninăm o dată cu cerul curățat de nori. Și? Ce-i cu asta? Sunt simple percepții. Ceva ce nu ține de ea, de lume. Ține strict de noi. Lumea este așa cum este, conformă cu sine, veșnic mulțumită cu sine, de sine. Și ca dânsa ar trebui să fim noi, în raport cu dânsa. Iar dacă vrem să schimbăm ceva, să o facem numai în raport cu noi înșine.
Și ce poate fi mai ușor de schimbat și mai specific uman decât unghiul de abordare? Modul în care privim lumea… Modul în care o gândim…
A gândi pozitiv înseamnă a gândi altfel
Spre exemplificare: stau la poalele masivului muntos, după ce m-am echipat ca la carte. Și gândesc: ”Vai de capul meu, cum ajung eu acolo, pe culmi?!”. Sau: ”Pas cu pas, piciorul drept înaintea piciorului stâng, apoi stângul înaintea dreptului și tot așa. Dacă mi-am propus, voi reuși!”.
Până la urmă, gândirea pozitivă nu ține de scheme și demonstrații filosofice, ci de practică: exercițiul susținut în a percepe situațiile, oamenii, lumea dintr-un unghi ce ne motivează să progresăm.
Da, lumea-i cum este, pentru ce să o complicăm cu gânduri și interpretări de la îndoielnice, la sumbre? Să exersăm abordarea pozitivă! Ușor de zis, vei zice? Pe fond, ai avea dreptate. Nu este întotdeauna floare la ureche. Și când nu este, avem nevoie de ajutor specializat.
Exersează optimizarea gândirii
Trimite, în mod sistematic, de la tine către tine, câte un gând pozitiv – ne învață specialiștii (psihologii de profesie). Un mic text desprins dintr-o lectură, un citat dintr-un ”clasic” ce perorează la telefon în metrou, un gând personal, orice. Cu încărcătură cu plus (+), musai! Unul care îți comută starea de spirit în modul ”agreabil, motivant, optimist”.
Valorifică legea atracției
Fiecare dintre noi poate fi, avea sau face ceea ce vrea să fie, să aibă sau să facă. Mulțumită gândirii pozitive și resortului ei primar: legea atracției. Atragem spre noi ceea ce gândim. Plus cu plus, minus cu minus. Fiecare gând este un semnal trimis spre Univers și atrage magnetic alte gânduri ”gemene”, care au aceeași frecvență. Altfel spus, gândurile noastre devin realitate: gândim că vom răzbi și răzbim. Gândim că vom eșua și eșuăm. Altă capcană a gândirii ”de capul ei”, și nu ”de capul nostru” (gândirea dresată, stăpânită, dirijată): ne gândim prea adeseori la ceea ce NU DORIM. Și ne mai mirăm că nu obținem ceea ce DORIM!
Elimină negația din gândurile tale!
Când îți spui în gând: ”Nu vreau să întârzii și de data asta!”, Universul înțelege ”pe dos”: ”Vreau să întârzii și de data asta!”. Stupid Universul ăsta, fudul de ureche? Ce bine ar fi să fie asta explicația! Dar Universul are întotdeauna dreptate. El aude și înțelege corect. TU nu formulezi corect gândul. Pentru că pui în centrul lui negația. Gândul pozitiv, benefic, este: ”Vreau să fiu punctual de data asta!”. Dovadă stă arhidoveditul efect placebo din domeniu sănătății…
Cere, crede, primește!
Sunt cele trei etape ale legii atracției.
1. Mai întâi cer. Exprim ce anume vreau să primesc de la Univers. Foate clar, fără paranteze și alambicări, pentru ca Universul să poată înțelege corect. Doar am văzut cât de sensibil este la nuanțe și la derapaje de gândire!
2. Apoi acționez cu toată convingerea. Ca și cum am și obținut ceea ce doresc și mă simt pregătit să culeg roadele cererii mele. Iată și un truc: îi fac loc, la modul fizic, în viața și casa mea, persoanei/situației asupra căreia mă concentrez. Dacă aștept un partener de viață, îmi strâng lucrurile personale în jumătate din dressing. Și las cealaltă jumătate goală, în așteptare…
Îmi programez ziua încă de dimineață, gândindu-mă la modul în care vreau să se deruleze. La fel, seara depăn în minte fiecare moment al zilei care tocmai trece. Reperez lucrurile care nu mi-au plăcut și le refac în minte, ca și cum s-ar fi petrecut întocmai. Puterea gândirii pozitive este inclusiv una reparatoare…
3. Primesc. Pur și simplu.
Are și limite gândirea pozitivă?
Legea atracției este infailibilă. Nu dă rateuri. Prin urmare, dacă proiectele mele eșuează, este doar vina mea.
Poate că Universul nu este spiridușul din lampă și nu voi realiza chiar tot ce îmi doresc, dar un lucru este cert: voi atrage de partea mea, de partea gândirii pozitive, tot mai mulți oameni. Și astfel proiectele noastre – cele individuale și cele comune – se vor împlini mai ușor decât am fi crezut vreodată.
Lumea-i cum e… Conformă cu sine, veșnic mulțumită cu sine, de sine. Și ca dânsa ar trebui să fim noi, în raport cu dânsa. Iar dacă vrem să schimbăm ceva, să o facem numai în raport cu noi înșine.
Te mai poate interesa și:
Orice lucru pe care ți-l dorești are o frecvență de vibrație
Gandirea pozitivă: cheie secretă a învingătorului
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.