„Doar după ce ultimul copac va fi tăiat, doar după ce ultimul rău va fi otrăvit, doar după ce ultimul peşte va fi prins, doar atunci veţi realiza că banii nu pot fi mâncaţi.“ (vechi proveb indian)
Observă şi imită natura. Este motto-ul naturalistului şi filosofului austriac Viktor Schauberger, cel care ne propune o nouă înţelegere asupra legilor naturii în volumul Natura ca profesor, după ce el însuşi şi-a dedicat viaţă cercetării funcţiilor mediului înconjurător, pe care le-a transpus, apoi, în inovaţii în sprijinul umanităţii. Având ca profesor Mama-Natură.
PLECÂND DE LA IDEEA că în momentul în care încerci să te opui sau să domini natura, cel care are de pierdut eşti chiar tu, îl cităm pe expertul Callum Coats, cel care a explicat în volumul citat mai sus descoperirile naturalistului austriac:
„În aproape toate ţările se înregistrează catastrofe nemaiîntâlnite, tot mai violente şi mai extinse: tornade, ploi torenţiale, inundaţii, secetă, cutremure, căderi de zăpadă în anotimpuri nepotrivite şi valori termice extreme. Toate acestea sunt însoţite de pierderi enorme şi de multă suferinţă. Lupta pentru supravieţuire şi foametea sunt în creştere; lor li se adaugă apariţia unor boli despre care nu s-a mai auzit până acum. Cele mai multe dintre aceste evenimente care pun în pericol viaţa omului, aşa-numitele «dezastre naturale», nu sunt opera naturii. Dimpotrivă, ele sunt rezultatul nemijlocit al greşelilor pe care le fac oamenii, care repudiază cu aroganţă sau nesocotesc de-a dreptul legile sublime ale naturii.“
Trebuie să ne împrietenim cu natura
Cum dezastrele ecologice sunt la ordinea zilei în această perioadă, reabilitarea acestei planete reprezintă o chestiune urgentă, dar, pentru aceasta, este necesară o cunoaştere nouă şi profundă a naturii, astfel încât orice acţiune de remediere să fie în armonie cu legile ei. Este ceea ce a susţinut Viktor Schauberger în munca lui de-o viaţă: ca activităţile noastre să fie organizate în aşa fel încât ele să fie în armonie cu legile naturii.
„În ziua de azi ne-am obişnuit cu ideea că milioane de oameni nu îşi mai pot câştiga existenţa prin muncă cinstită. Aceşti oameni trebuie să obţină cele necesare vieţii scormonind prin gunoaie ca animalele, cerşind, furând, înşelând sau chiar omorând. Mai mult decât atât, cei care deţin puterea, incapabili să-şi formeze opinii proprii, trebuie să se bazeze în permanenţă pe sfaturile aşa-numiţilor experţi, care sunt ei înşişi victime ale unei educaţii inferioare generalizate. Prin urmare, ei nu sunt în stare să înţeleagă că tocmai sfaturile lor, şi acţiunile care decurg din ele, sunt cele care vor transforma inevitabil acest Pământ într-un iad, deşi ar putea foarte bine să fie un paradis“, susţine autorul.
Greșelile împotriva naturii se plătesc scump
Chiar şi azi, în ceasul al doisprezecelea, când omenirea a trecut prin numeroase catastrofe naturale înfiorătoare, provocate chiar de acţiunile ei, mulţi oameni încă nu conştientizează că greşelile lor sunt cele care i-au adus la ruină. Ba, mai mult, aceste greşeli sunt foarte greu de îndreptat tocmai pentru că au fost comise de cei care deţin puterea. În loc să îşi recunoască vina, aceste instituţii şi persoane, preocupate să-şi apere interesele, vor accepta să moară milioane de oameni înainte de a admite că au greşit.
„Când oamenii vor înţelege cât de minunat este să trăieşti în armonie cu legile naturii, ei vor câştiga în plan etic şi nu vor mai pune accent pe aparenţele exterioare.“
Cu alte cuvinte, dacă vrem să influenţăm într-un mod pozitiv cursul existenţei noastre şi dacă vrem să o protejăm de o şi mai mare degenerare, trebuie să lăsăm natura să preia comanda. Sau, dacă vrem să intervenim, trebuie ca mai întâi să ne familiarizăm cu cele mai simple principii ale vieţii. Inginerul austriac ajunsese, aşadar, la început de secol XX, la o concluzie atât de simplă şi importantă: orice lucru viu este o verigă dintr-un întreg.
Apa pură este șansa vieții
Indiscutabil, cea mai importantă punte pentru evoluţia vieţii este reprezentată de entitatea numită apă. Îi invităm pe toţi cei care sunt obligaţi să lucreze în marile oraşe să se întrebe la modul cel mai serios ce s-ar întâmpla dacă, pe lângă faptul că pâinea lor devine tot mai puţină, mai scumpă şi de o calitate din ce în ce mai proastă, ar dispărea şi apa. Prin urmare, să-i lăsăm pe cei care nu au norocul să poată bea direct dintr-un izvor sănătos să se gândească de unde provine apa pe care o consumă, cum este distribuită şi ce aditivi artificiali sunt folosiţi pentru a o face potabilă.
Apa sterilizată şi distrusă fizic nu provoacă doar îmbolnăvirea fizică, ci şi deteriorarea mentală, deci degenerarea sistematică a omenirii şi a altor forme de viaţă, atrage atenţia Schauberger, un oponent al apei sterilizate.
Acesta consideră că orice organism va fi afectat serios de o apă a cărei capacitate naturală de a crea viaţă a fost înlăturată forţat prin compuşi chimici.
Ce este de făcut în acest sens? Cercetând în mod direct legile naturii, autorul este convins că „putem să producem apă potabilă şi apă minerală cu orice compoziţie şi cu orice efect terapeutic pentru om, animale şi sol, în acelaşi fel în care ea izvorăşte în natură. Apa poate fi ridicată pe verticală în conducte fără să mai folosim pompe. Se pot produce aproape gratuit electricitate şi energii radiante de orice intensitate. Putem îmbunătăţi calitatea solului şi putem să vindecăm cancerul, tuberculoza şi afecţiunile nervoase“.
Trebuie să lucrăm, aşadar, în sprijinul naturii pentru că omul este o fiinţă creată conform legilor naturii şi, prin urmare, este condiţionat de aceste legi.
„În fiecare strop de apă bună de izvor este închisă mai multă energie decât poate să producă în prezent o centrală electrică de dimensiuni medii. Aceste energii pot fi generate fără efort şi aproape gratuit, dacă urmăm calea pe care natura ne-o arată în permanenţă şi dacă ieşim din fundătura în care ne-a aruncat tehnologia convenţională.“
Natura are inteligență
Cea mai mare parte a eforturilor actuale ale omenirii contravine tuturor principiilor naturii. Aşadar, activităţile omenirii şi atingerea unui anumit nivel de civilizaţie vor declanşa reacţia naturii, iar tot ce a fost construit cu atâta grijă şi trudă se va prăbuşi din nou.
Sunt puţini indivizi înzestraţi cu capacitatea clarviziunii, care menţin legătura cu natura şi pot să perceapă cu adevărat nesăbuinţa activităţilor noastre. Eforturile lor neîncetate reprezintă un avertisment solemn care, din păcate, nu este luat în seamă de contemporani. Semenii noştri sunt mult prea preocupaţi de problemele existenţei de zi cu zi ca să vadă cum stau lucrurile în realitate. Ei nu mai pot să perceapă procesele fine şi inteligente prin care tot ce înseamnă viaţă în natură este creat şi întreţinut organic, pulsaţie cu pulsaţie. Din păcate, avertismentele de a ne veni în fire sunt, în cele din urmă, strigăte în deşert“, spune Schauberger.
Tot ce trebuie să facem e să înţelegem că este deopotrivă absurd şi inutil să ne opunem forţelor naturii şi să conştientizăm că, dacă o lăsăm în pace, totul se va întâmpla de la sine.
„Există mulţi indivizi lacomi care cred că apa, petrolul, cărbunele şi alte substanţe valoroase pot fi smulse din interiorul Pământului în perfectă siguranţă, fără teamă de consecinţe. Toţi ceilalţi, în special tinerii noştri, ar trebui să-şi unească forţele în primul rând pentru a reconstrui pădurile noastre indigene şi a reface astfel rezervele de apă sănătoasă ale Pământului. Numai atunci vom putea supravieţui cu toţii, iar omenirea va continua să existe“, propune autorul.
Fericirea şi sănătatea ne stau, aşadar, la dispoziţie gratuit, dacă înţelegem o dată pentru totdeauna că natura este cel mai mare binefăcător al nostru. Şi dacă acceptăm să ne fie profesor.
Natura ca profesor de AimGroup este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .