Cele 4 stari de constiinta ale omului

Articol Cele 4 stari de constiinta ale omului - Tehnologie pentru viață

Cele 4 stari de constiinta ale omului

De unde provin cele 4 stari de constiinta ?

Observarea de sine îl face pe om să recunoască necesitatea de a se schimba. Observarea de sine este un instrument de trezire.” (Învăţăturile lui Gurdjieff).

 
Cuvintele aparţin, aşadar, filosofului greco-armean G.I.Gurdjieff (1866-1949), care pleacă de la premiza că omul îşi petrece viaţa, în cea mai mare parte, într-un somn spiritual, care, odată depăşit, îi permite individului să ajungă la un nivel superior de conştiință.
Pentru a ne trezi, filosoful ne propune un exerciţiu interesant: realizarea unor fotografii mentale cu noi înşine, în diferite momente ale vieţii şi în diverse stări emoţionale. Acestea trebuie să conţină tot ceea ce putem vedea în acele momente: emoţii, gânduri, senzaţii, posturi ale corpului, mişcări, tonuri ale vocii, expresii ale feţei, instantanee interesante ale sinelui nostru, care ne vor arăta clar cine suntem. Şi ne vor demonstra că ideea pe care ne-am făcut-o despre noi era foarte departe de realitate.
Revenind la acel nivel superior de conştiinţă vizat de om în dezvoltarea sa cea mai completă, vă invităm să cunoaştem cele patru stări de conştiinţă diferite pe care le-a identificat G.I.Gurdjieff, primele trei aparţinând acelor oameni care rămân la nivelul la care s-au născut.

Somnul

somn-usor
Este starea pasivă în care oamenii îşi petrec o treime sau chiar jumătate din viaţa lor. Este o stare de conştiinţă cu totul subiectivă. Omul este în acest caz absorbit de visele sale, fiind puţin important dacă şi le aminteşte sau nu. Chiar dacă unele impresii reale, cum ar fi sunetele, vocile, căldura, frigul, senzaţia propriului său corp, îl „ating” pe cel ce doarme, ele nu îi provoacă decât imagini subiective fantastice.

 

Starea de veghe

Este starea în care oamenii activează, muncesc, merg pe stradă, socializează, învaţă.

La prima vedere, este o stare de conştiinţă cu totul diferită, dar dacă aruncăm o privire spre lumea interioară a omului, spre gândurile, cauzele acţiunilor sale, vom înţelege că el este acum aproape în aceeaşi stare ca atunci când doarme. Este chiar mai rău, pentru că în somn el este pasiv, ceea ce înseamnă că el nu poate face nimic. Acum dimpotrivă, poate acţiona tot timpul şi rezultatele acţiunilor sale se repercutează asupra sa şi asupra anturajului său. Acţionează ca o maşină, totul i se întâmplă“, arată Gurdjieff.

Starea lui de veghe este o lume făcută din ceea crede că iubeşte sau nu, doreşte sau nu. „El trăieşte în somn şi ceea ce numeşte conştiinţa sa lucidă nu este decât somnul mult mai periculos decât cel de noapte, în patul său.“

Amintirea sinelui

Este conştiinţa sinelui, dar nu apare decât prin străfulgerări foarte scurte şi foarte rare şi este imposibil să o faci să devină permanentă fără un antrenament special.
Noi nu ne amintim niciodată de noi înşine, nu ne simţim pe noi, nici nu suntem conştienţi de noi. În noi, ceva observă sau vorbeşte, ceva gândeşte, ceva râde. Eu sunt cel care observ, remarc, văd, însă, doar în momentul în care mă remarc pe mine, ajung să mă văd pe mine. „Problema constă în a îndrepta atenţia asupra sinelui, fără a o lăsa să slăbească sau să eclipseze pe cea îndreptată spre fenomenul observat. Atâta timp cât un om este în somn profund, cu totul copleşit de visele sale, nici măcar nu se poate gândi că este adormit. Cunoaşterea căpătată în starea obişnuită de conştiinţă este, în mod constant, amestecată cu vise.“ susţine Gurdjieff.

Constiinta-de-sine

Conştiinţa obiectivă

Este acea stare de conştiinţă în care omul poate vedea lucrurile aşa cum sunt ele. În stările sale inferioare de conştiinţă, şi anume primele trei de mai sus, el poate avea doar străfulgerări de conştiinţă obiectivă. Cele două stări superioare de conştiinţă, cunoaşterea sinelui şi conştiinţa obiectivă, sunt legate de funcţionarea centrilor superiori, centrul emoţional superior şi centrul intelectual superior. Aceste centre există dintotdeauna în noi şi lucrează tot timpul, dar activitatea lor nu parvine niciodată până la conştiinţa noastră obişnuită. Cauza? Pretinsa noastră conştiinţă lucidă (starea de veghe). Ei bine, da, principalul obstacol împotriva dobândirii conştiinţei de sine este, pentru majoritatea oamenilor, impresia falsă că o au deja.

Altfel spus, ei sunt cu totul convinşi că au deja conştiinţa sinelui şi tot ceea ce însoţeşte această stare: individul ca Eu permanent şi imuabil, voinţa, capacitatea de a face. Aşadar, este evident că un om nu va vedea de ce este important să capete prin muncă de durată şi dificilă un lucru pe care, în opinia sa, îl are deja.“

Omul este format din doi oameni

Unul este acela care suntem noi, iar adevăratul Eu apare în viaţa noastră doar pentru momente foarte scurte şi nu poate deveni permanent, decât după o perioadă foarte lungă de muncă. Atunci când începem să simţim în noi prezenţa a doi oameni. Unul este pasiv şi tot ceea ce poate face este să observe şi să înregistreze ce i se întâmplă, pe când celălalt, Eu-l, este activ şi vorbeşte despre el la prima persoană.
Află mai multe informații despre stările de conștiință umană și evoluție spirituală în lucrarea ÎNVĂȚĂTURILE LUI GURDJIEFF.
Creative Commons License
Cele 4 stări de conştiinţă ale omului by AimGroup is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License.

Ți-a plăcut acest articol? Introdu adresa ta de email mai jos pentru a putea primi săptămânal materiale pentru starea ta de bine.

* După completarea formularului, verifică și folderul Spam din adresa ta de email.

Datele tale personale sunt în siguranță cu noi! Nu vom înstrăina, vinde sau închiria adresa ta de email sau orice alte date personale. Politica noastră este ZERO toleranță față de email-urile nesolicitate!

Redistribuie "Cele 4 stari de constiinta ale omului"

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *