Sari la conținut

Dinamizarea percepțiilor extrasenzoriale prin mișcări oculare și stimuli luminoși

Ce anume au în comun clipitul, respirația și mișcarea corpului mental? Aparent clipitul și respirația par să fie legate, pentru că sunt manifestări fizice pe care le putem vedea conectate – de exemplu probabil că ști că nu poți sta cu ochii deschiși când strănuți. Dar ce legătură poate să existe între cele două și corpul mental?

Să facem o scurtă recapitulare, ca să ne aflăm cu toții în același context. Corpul fizic este doar unul dintre corpurile prin care Conștiința, Spiritul sau Esența noastră – oricum vrei să îi spui – se manifestă. El este un vehicul pentru experiență și, la fel ca și în cazul celorlalte corpuri – pentru că aici doream să ajungem – are o anumită plajă de exprimare.

Cele cinci corpuri

Din punct de vedere vibrațional, corpul fizic este corpul de vibrația cea mai joasă. Dacă facem o ierarhizare strict din punct de vedere al frecvenței de vibrație, multidimensionalitatea structurală a ființei umane se prezintă în felul următor – o să includ aici doar corpurile care sunt relevante pentru articolul de față, însă este bine să înțelegem că numărul lor este mai mare:

Corp fizic – perceptibil cu simțurile primare
Corp eteric – perceptibil destul de simplu cu o combinație de simțuri fizice și extrasimțuri; pe principiile de funcționare al acestui corp s-a creat medicina tradițională chineză
Corp astral – perceptibil cu ajutorul extrasimțurilor – uzual vizualizat (dar nu numai ca imagine ci și ca sunet, culoare, gust etc.) ca o mișcare fluidă și dinamică de culori luminoase
Corp mental – perceptibil cu ajutorul facultăților mentale superioare – denumite astfel pentru că ele sunt o extensie a capacităților mentale de bază
Corp cauzal – ultimul corp care mai poate fi perceput ”în mod clasic” și care poate avea niște caracteristici definite, deși acestea sunt extrem de abstracte pentru aparatul mental.

Accesarea informațiilor extrasenzoriale/subtile prin mișcări oculare

Toate aceste corpuri au o mișcare ”pulsatorie”, de extensie și de contracție, iar corpul mental este cel care are mișcările cele mai regulate dintre toate cele cinci corpuri descrise mai sus. Din proprie experiență – lucru confirmat de toate persoanele care au o practică menită să le faciliteze percepția extinsă de tip clarvedere sau clarviziune -, mișcările oculare influențează percepția acestei structuri. În ce fel?

Uzual, percepția este extrem de facilă – atunci când te-ai familiarizat cu acest tip de percepție – fie dacă ai ochii închiși – pentru unele persoane – fie daca ții ochii deschiși fără să clipești – cea de-a doua opțiune fiind mult mai facilă decât prima, pentru mai multe persoane. Modul în care se percepe energia corpului mental – atenție, a nu se confunda cu energia gândurilor, care nu sunt structură – se modifică imediat cum clipești. Percepția se modifică în concordanță cu gradul de concentrare și cu frecvența clipitului.

De asemenea, respirația este de un real ajutor în activarea percepțiilor extrasenzoriale. S-au scris cărți întregi despre beneficiile folosirii respirației în atât de multe domenii încât este inutil să o fac și eu aici, fiind de altfel un subiect extrem de vast, în sine un subiect aproape de neacoperit în totalitate.

Accesarea informațiilor extrasenzoriale prin stimuli luminoși

Putem înțelege că stimularea senzorială, fie că este vorba despre ceva subtil precum este respirația – cale directă – sau lumina ori sunetul – cale indirectă – influențează nivelul și profunzimea percepțiilor noastre. Percepțiile extinse – sau cum mai sunt numite, extrasenzoriale – sunt mai ușor de accesat, cu ajutorul practicii, dacă există stimulii necesari și suficienți pentru comutarea atenției asupra energiei corpului mental.

O anumită secvență luminoasă, repetitivă, poate stimula anumite părți ale neocortexului, care sunt practic antenele prin care traducem semnalele provenite de la corpurile subtile. De asemenea, la fel cum respirația acționează atât direct, prin concentrarea atenției/conștienței asupra ei, dar și indirect prin vibrația undelor sonore create, sunetul are și el un aport important în amplificarea percepțiilor extrasenzoriale, dacă acestea induc stări apropiate din punct de vedere vibrațional cu frecvența corpului respectiv.

 

 

Desigur că, acesta este fenomenul privit din punct de vedere structural și este una dintre căile prin care putem înțelege fenomenologia prin prisma percepției. Desigur că putem privi și în alte feluri fenomenul, integrând și înțelegerea în aceste perspective, ele fiind desigur, puncte de vedere diferite ale Divinității care se joacă cu posibilitățile infinite de exprimare/percepție/manifestare din acest Univers.

Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.

Lasă un răspuns