Sari la conținut

Kundalini – o stare spirituală exaltată sau o stare psihotică infernală? (II)

Citeste partea I aici.

Care este impactul Kundalini la nivel fiziologic, psihic și spiritual?

Din păcate, societăţii occidentale îi lipseşte o practică şi o teorie kundalini bine pusă la punct. Aşa se face că acei oameni care şi-au trezit kundalini parţial sau total sunt lăsaţi să se descurce singuri. Sunt lăsaţi să bâjbâie şi să se poticnească până se obişnuiesc cu schimbările induse de kundalini. Învaţă cum se manifestă kundalini în corpul, mintea, emoţiile şi spiritul lor printr-un proces de încercare şi eroare.

CA O CONSECINȚĂ A TREZIRII LUI KUNDALINI, de-a lungul anilor am trăit practic fiecare simptom amintit mai sus (partea I). Pentru câteva clipe, foarte rar, mă cufundam brusc în stări indescriptibile de mister şi uimire, care-mi tăiau respiraţia. Alteori eram asaltat de stări depresive incredibil de profunde şi de întunecate. Am simţit valuri de plăcere asemănătoare orgasmului, care-mi provocau furnicături prin creştetul capului în timp ce meditam. Şi am fost zile şi săptămâni întregi aproape neputincios din cauza durerii de spate paralizante, atât de severe încât aveam senzaţia că cineva îmi tăia nervii spatelui cu un cuţit zimţat pentru friptură.

KUNDALINI ARE UN EFECT PUTERNIC asupra organismului uman. Bănuiesc că de aceea mulţi yoghini pun un accent deosebit pe o dietă vegetariană, exerciţiu fizic efectuat cu regularitate, într-un mod sănătos, o conduită etică, evitarea fumatului, alcoolului şi a altor droguri şi narcotice. Impactul kundalini poate fi atât de puternic, atât de copleşitor, încât este esenţial să ai o minte sănătoasă, un corp sănătos şi stabilitate emoţională. O persoană cu o minte slabă (denaturată de ură, lăcomie, mitomanie) sau cu un stil de viaţă nesănătos poate să fie distrusă de trezirea kundalini. Asta îmi aminteşte de fenomenul ciudat şi rar al combustiei spontane umane, când oamenii sunt uneori cuprinşi brusc de flăcări şi se fac scrum, lăsând în urmă doar un morman de cenuşă sau, poate, o mână ori un picior carbonizate. În opinia mea, kundalini se trezeşte spontan în aceşti oameni – însă, din cauză că au un stil de viaţă nesănătos sau sunt instabili mental sau spiritual, kundalini nu se poate manifesta în  mod corespunzător. Iată ce zic eu: într-un corp şi o minte sănătoase, kundalini trezită este activată fără să distrugă fiinţa umană şi, în acest proces, transformă corpul şi conştiinţa umană. Dar într-un corp şi o minte care nu sunt sănătoase, persoanei îi lipseşte forţa de a-şi susţine propria viaţă şi de a face faţă, în acelaşi timp, energiei kundalini. În aceste cazuri, kundalini trezită vlăguieşte efectiv organismul. Este demn de remarcat că, atât în combustia spontană, cât şi în trezirea conştientă a lui kundalini se pot produce transformări profunde. În primul caz, transformarea este inevitabil fatală; în al doilea caz, o transformare reuşită duce, în cele din urmă, la transcendenţă. Energiile implicate aici pot fi uluitoare. Nu vreau să par excesiv de dramatic, dar kundalini este o forţă demnă de luat în considerare. Când simţi, aşa cum am simţit eu, că în coloana ta vertebrală vibrează un dinam ca o uriaşă uzină hidroelectrică, înţelegi nivelul de putere implicată. Kundalini nu e un simplu subiect de curiozitate.

SENZAŢIILE pe care kundalini le provoacă în organism…

kundalini3… pot lua multe forme. În cazul meu, s-au manifestat în mod repetat două tipuri de senzaţii. Forţa cu care aceste senzaţii se manifestă în corpul meu înregistrează variaţii enorme – uneori sunt atât de uşoare încât abia le observ, alteori, destul de rar, sunt incredibil de puternice. De multe ori am simţit înţepături sau furnicături în creştetul capului. Uneori, aceste senzaţii au loc în timpul meditaţiei. Alteori pot apărea atunci când sunt foarte emoţionat – de pildă, când ascult o melodie care îmi trezeşte un puternic sentiment de melancolie sau când simt compasiune la vederea unei mari suferinţe umane. Percep aceste senzaţii exact sub scalp, pe suprafaţa cutiei craniene sau, uneori, chiar în oasele craniului. Nu le simt ca şi cum ar fi în creier. Senzaţia poate fi ascuţită, ca şi cum o „lamă” mi-ar găuri scalpul şi cutia craniană. Dar nu este niciodată dureroasă. Şi sunt de fiecare dată conştient că senzaţia nu e provocată de vreun stimul fizic. Într-adevăr, întotdeauna mi-a fost clar că, deşi eu percep senzaţia la modul fizic, ea nu are o cauză externă, fizică. Din experienţa mea, aceste senzaţii diferă doar ca intensitate, nu şi ca tip, de ceea ce am simţit în 1979 când kundalini mi-a ieşit din cap formând un arc, cu forţa unui fulger puternic. Nu ştiu de ce experimentez în mod repetat senzaţia de furnicături/înţepături/pişcături în creştetul capului. Dar cred că ar putea fi un mod mai puţin intens, mai lent şi mai puţin spectaculos prin care kundalini generează transformări în creier şi în chakra din creştetul capului. Un fulger vă va capta cu siguranţă atenţia, dar se poate întâmpla ca, în timp, o abordare mai subtilă şi treptată să producă rezultate similare.

CELĂLALT TIP DE SENZAȚIE se concentrează la nivelul coloanei vertebrale, de obicei (deşi nu întotdeauna) în partea de jos, în regiunea lombară sau în coccis. Se manifestă de cele mai multe ori ca o senzaţie de gâdilare sau de fierbere – uneori în ţesuturile moi din jurul coloanei vertebrale, alteori direct în coloana vertebrală sau chiar în măduvă. Când se află în coloana vertebrală sau în măduvă, e ca şi cum un şuvoi de bule foarte fine se deplasează în sus, pornind de la baza coloanei vertebrale. Se simte de parcă şira spinării ar fi un pai de cocktail prin care urcă bule minuscule.

Interesant este că această senzaţie de efervescenţă din coloana vertebrală se poate transforma uneori într-o experienţă kundalini totală. Tranziţia se petrece cam aşa: mai întâi este senzaţia uşoară de efervescenţă sau de gâdilare din coloana mea vertebrală. Apoi îmi simt coloana vertebrală foarte „plină”. E greu să descriu cu precizie, dar simt deodată ca şi cum ceva viu se mişcă în coccisului şi/sau în regiunea lombară de la baza coloanei mele vertebrale. În acelaşi timp, simt cum intru într-o stare superioară de conştiinţă – nu de adormire, ci de percepţie sporită şi de acces conştient la percepţii la care în mod obişnuit nu avem acces. Cu siguranţă, este o stare de conştiinţă modificată, dar nu în sensul de a fi drogat şi amorţit. Dimpotrivă, percepţia reală şi imediată este că mintea mi se deschide şi se măreşte ca anvergură şi forţă.

În timp ce se petrec toate acestea, kundalini se acumulează în partea inferioară a coloanei vertebrale şi începe să urce. Simt efectiv cum se adună şi începe să se deplaseze, şi îi percep inteligenţa animalică. Poate să urce încet şi să facă opriri pe parcurs; sau poate să-mi supraîncarce cu energie întreaga coloană vertebrală, de la un capăt la celălalt, instantaneu. Poate să urce doar până la un punct al coloanei vertebrale, apoi să se întoarcă, sau poate să urce până sus, în creier. Poate să urle ca un avion supersonic cu reacţie care accelerează la maximum motoarele şi să-mi simt coloana vertebrală ca un soi de paratrăsnet. Zgomotul şi senzaţia electrică pot fi absolut uluitoare, înnebunitoare. Din ce am trăit eu, zgomotul şi electricitatea mi s-au părut întotdeauna experienţe interioare. Dar, presupun că, în condiţii adecvate, acea energie zgomotoasă asemănătoare electricităţii poate fi percepută şi de cei din jur…

Fragmente extrase din cartea POVESTIRI DESPRE KUNDALINI, Dr. Richard Sauder

2 comentarii la „Kundalini – o stare spirituală exaltată sau o stare psihotică infernală? (II)”

Lasă un răspuns