Undele cerebrale – secretul trezirii spirituale? (II)

Articol Undele cerebrale – secretul trezirii spirituale? (II) - Tehnologie pentru viață

Undele cerebrale – secretul trezirii spirituale? (II)

 

Printre alţii, membrii Beatles, grupul rock cel mai popular şi mai influent din perioada respectivă, deveniseră adepţii unui guru care i-a învăţat să mediteze. Ei au început să facă elogiul meditaţiei ca metodă de accesare a stărilor superioare de conştiinţă fără a recurge la droguri. Mentorul lor spiritual a fost invitat la emisiunea lui Johnny Carson, unde a apărut în veşmintele lui albe, chicotind şi ţinând în mână o floare. Meditaţia era pe val. Milioane de oameni au început să încerce meditaţia. Şi milioane de oameni au fost dezamăgiţi să constate că meditaţia cerea exerciţiu şi disciplină şi nu îi catapulta instantaneu în starea de iluminare.

 

Nirvana imediată, accesată prin biofeedback

Rezultatele măsurătorilor efectuate cu ajutorul dispozitivelor EEG arătau limpede că activitatea cerebrală a persoanelor care practică meditaţia se caracterizează prin generarea unor mari cantităţi de unde alfa. Câţiva tineri cercetători au pus la punct un model de electroencefalograf care era „acordat” în aşa fel încât să reacţioneze la undele alfa emiţând un semnal acustic ca un bip. Ei au denumit acest proces „biofeedback” – adică returnarea către subiect a informaţiei generate de propriul organism. Prin biofeedbackul obţinut cu ajutorul acestui dispozitiv EEG (neurofeedback), oamenii puteau să înveţe rapid să producă unde alfa doar făcând lucruri care declanşau un semnal acustic, stând de pildă relaxaţi, cu ochii închişi, în stare pasivă.

energie vitalaCercetătorii au observat că indivizii care încercau acest proces de antrenare a undelor alfa prin biofeedback treceau prin schimbări interesante – deveneau mai calmi şi mai relaxaţi în viaţa de zi cu zi, aveau tendinţa să renunţe la unele vicii cum ar fi fumatul sau băutul în exces şi învăţau cum să producă unde alfa ori de câte ori doreau, chiar şi atunci când nu erau conectaţi la sistemul de biofeedback.

Era ceva impresionant. Unii cercetători sugerau chiar că starea alfa este sinonimă cu meditaţia. Aceasta era o veste extraordinară, de care mass media s-a ataşat repede. Au început să circule poveşti senzaţionale despre „nirvana instantanee” şi „meditaţia mecanică”, susţinând că starea alfa nu doar că este acelaşi lucru cu meditaţia, dar ar putea fi şi un remediu rapid împotriva stresului, fără a implica practicile mistice şi capcanele spirituale pe care majoritatea oamenilor le asocia cu meditaţia. După cum îşi aminteşte cercetătorul în psihologie Joe Kamiya, care se număra pe atunci printre pionierii investigaţiilor în domeniul biofeedbackului legat de undele alfa, „surprinzător de mulţi oameni păreau să fi ajuns la concluzia că starea alfa este calea cea mai sigură către extaz, iluminare şi conştiinţă superioară. Nirvana imediată, accesată prin biofeedback”.

 

Descoperirea zonei crepusculare

În mijlocul vâlvei stârnite de subiectul stărilor alfa, au trecut aproape neobservate o serie de experimente realizate de oamenii de ştiinţă japonezi cu ajutorul aparatelor EEG, asupra călugărilor Zen capabili să acceseze stări profunde de meditaţie. Ei au descoperit că, atunci când începeau să mediteze, călugării intrau într-adevăr în starea alfa, însă cei mai experimentaţi dintre ei depăşeau imediat starea alfa şi începeau să genereze unde cerebrale mai lente din intervalul de frecvenţe teta. Şi, lucru curios, chiar dacă erau profund cufundaţi în starea teta – care pentru majoritatea oamenilor reprezintă poarta spre somn –, călugării nu dormeau, ci aveau mintea extrem de ageră.

În mod interesant, aceşti călugări, cu cât aveau mai multă experienţă în practica meditaţiei, cu atât generau mai multe unde teta. Iar singurii capabili să intre în această stare teta profundă imediat şi ori de câte ori doreau erau acei călugări care aveau peste douăzeci de ani de meditaţie.

Impresionaţi de aceste studii, cercetătorii în domeniul biofeedbackului Elmer şi Alyce Green de la Fundaţia Menninger au hotărât să exploreze efectele undelor teta. Ei au proiectat un dispozitiv de biofeedback care le permitea să-şi antreneze subiecţii pentru a accesa starea teta. În lucrarea lor fundamentală, „Beyond Biofeedback”, soţii Green au descris observaţiile efectuate asupra multor persoane care au experimentat starea teta, arătând că aceasta era „asociată cu o stare de interiorizare profundă şi cu o liniştire a corpului, emoţiilor şi gândurilor, permiţând astfel ca «lucrurile neauzite sau nevăzute» în mod normal să ajungă în conştient sub forma memoriei hipnagogice”.

Ulterior, soţii Green au efectuat un studiu în care un grup de persoane învăţa să acceseze starea teta pentru o anumită perioadă de timp în fiecare zi, în timp ce membrii unui alt grup – grupul de control – pur şi simplu se relaxau profund. Ei au constatat că subiecţii care accesau starea teta semnalau adesea apariţia unor amintiri intense despre întâmplări din copilărie de mult uitate: „Nu erau ca o rememorare în gând, ci mai curând ca o experienţă, ca o retrăire”. Soţii Green au observat totodată că persoanele al căror creier genera frecvent unde teta au devenit foarte creative, având „idei noi şi valoroase sau sinteze de idei.”

Bunăstare mentală în teta

Soţii Green au constatat cu surprindere că subiecţii pe care îi învăţaseră să acceseze starea teta povesteau că au avut revelaţii care le-au schimbat viaţa sau ceea ce cercetătorii numeau „experienţe integrative care conduceau la sentimentul de bunăstare psihică”. Se îndrăgosteau, îşi descopereau talente noi, se hotărau să îşi schimbe serviciul şi să pornească în direcţii noi, mai satisfăcătoare. În esenţă, aceşti oameni simţeau că li s-a schimbat viaţa. Cu ajutorul testelor psihologice, soţii Green au constatat că subiecţii antrenaţi pentru a genera unde teta erau „mai sănătoşi din punct de vedere psihic, mai echilibraţi din punct de vedere social, mai puţin rigizi şi conformişti, se acceptau mai uşor pe ei înşişi şi erau mai creativi” decât membrii grupului de control.

În sfârşit, şi în mod cât se poate de uimitor, soţii Green au descoperit că indivizii pe care îi învăţaseră să intre în starea teta au devenit foarte sănătoşi. Dacă la membrii grupului de control (care nu produceau unde teta) numărul de boli sau indispoziţii se menţinea în parametri normali, membrii grupului care genera în mod conştient unde teta nu sufereau aproape de nicio boală.

aimgroupSoţii Green şi-au dat seama că au făcut o descoperire fără precedent. Ei au arătat că starea teta îi ajuta pe oameni să „experimenteze un nou tip de conştiinţă corporală care avea foarte mare legătură cu bunăstarea lor generală”. În plan fiziologic, starea teta părea să aducă „vindecarea şi regenerarea fizică”. În sfera emoţională, starea teta se „manifesta prin relaţii mai bune cu alţii şi totodată printr-o mai mare toleranţă, înţelegere, iubire faţă de sine şi faţă de lumea înconjurătoare”. În domeniul mental, starea teta genera „idei noi şi valoroase sau sinteze de idei, nu în primul rând prin deducţie, ci prin intuiţie izvorând din sursele subconştientului”. Starea teta părea să aibă, din toate punctele de vedere, ceva magic.

Lucrând independent, Dr. Thomas Budzynski, psiholog şi cercetător în domeniul biofeedbackului, angajat pe atunci la Centrul Medical al Universităţii din Colorado, a simţit şi el magia legată de starea teta. El a întreprins studii extinse asupra caracteristicilor acestei stări, pe care a numit-o „stare crepusculară”. Persoanele aflate în starea teta, a constatat el, erau hipersugestibile, ca şi cum s-ar fi aflat în transă hipnotică. Totodată, erau capabile să asimileze cantităţi uriaşe de informaţie într-un timp foarte scurt. Teta, sugera Budzynski, este starea propice „superînvăţării” – când se află în starea teta, oamenii sunt capabili să înveţe limbi străine, să accepte sugestii care vizează schimbarea anumitor comportamente şi atitudini, să memoreze cantităţi enorme de date.

Citându-l pe Budzynski, „starea hipnagogică, starea crepusculară, dintre veghe şi somn, se caracterizează prin acceptarea fără rezerve a materialului verbal sau aproape a oricărui material pe care îl poate procesa”.

Citește partea I aici.

 

Licenţa Creative Commons
Unde cerebrale – secretul trezirii spirituale? (II) de AIM GROUP este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 4.0 Internațional .

Ți-a plăcut acest articol? Introdu adresa ta de email mai jos pentru a putea primi săptămânal materiale pentru starea ta de bine.

* După completarea formularului, verifică și folderul Spam din adresa ta de email.

Datele tale personale sunt în siguranță cu noi! Nu vom înstrăina, vinde sau închiria adresa ta de email sau orice alte date personale. Politica noastră este ZERO toleranță față de email-urile nesolicitate!

Redistribuie "Undele cerebrale – secretul trezirii spirituale? (II)"

Comentariu (1) "Undele cerebrale – secretul trezirii spirituale? (II)"

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *