Corpul nostru este înzestrat cu capacitatea de auto-vindecare. Atâta timp cât i se va da șansa să se vindece, eliminându-se toate elementele negative care au dus la îmbolnăvire și, bineînțeles, dacă pagubele produse nu sunt foarte mari, iar organismul nu a fost slăbit excesiv în urma bolii, rezultatul va fi pozitiv și însănătoșirea se va produce. La refacerea stării de echilibru contribuie atât atitudinea și comportamentul pacientului, cât și calea de tratament care se alege.
„Idealul cel mai înalt al terapiei este restabilirea sănătăţii rapid, blând, permanent; îndepărtarea şi distrugerea întregii boli pe calea cea mai scurtă, cea mai sigură, cea mai puţin dăunătoare, conform unor principii clare, uşor de înţeles.”, explică părintele homeopatiei Samuel Hahnemann, în lucrarea sa clasică Organonul Medicinei.
Sănătatea, condiție firească a ființelor vii
Starea de sănătate e dată de funcționarea normală a tuturor organelor, e o stare de echilibru a corpului. Organismul viu acționează în mod automat pentru a-și păstra sănătatea și integritatea, în condiții normale, când nevoile sale sunt satisfăcute. În general, dacă factorii nocivi la care a fost supus dispar, dacă pagubele produse nu sunt foarte grave și degenerarea nu a atins stadii avansate, Natura va acționa pentru restabilirea echilibrului organismului. Sănătatea survine după ce omul va reveni la condițiile sănătoase și normale de viață.
„În starea de sănătate, forţa vitală care animă organismul uman material stăpâneşte într-o suveranitate deplină. Ea menţine senzaţiile şi funcţiile tuturor părţilor organismului viu într-o armonie care îndeamnă la uimire. Spiritul dotat cu judecată care sălăşluieşte în organism poate astfel să folosească liber acest instrument viu sănătos pentru a atinge idealul măreţ al existenţei umane.” (Samuel Hahnemann – Organonul Medicinei)
Semnele bolii
În general, orice ființă vie are un anumit prag de rezistență în fața manifestărilor bolilor și suntem programați să le putem face față.
”Astfel, diareea este un proces de purificare, graţie căruia Natura (forţa vitală) îi permite organismului să se debaraseze de impurităţile sale. În timpul guturaiului se produce o secreţie de mucus mai importantă decât în mod normal. Febra, fenomen de creştere a temperaturii corpului, este produsă prin aceleaşi procese care ne dau o temperatură normală. Durerea este o exagerare a facultăţii simţului şi ea depinde de puterea senzorială, aceeaşi care ne permite să avem senzaţii normale.” (Inițiere la sănătatea integrală – Andre Passebecq)
Toate acestea sunt semne de boală care depind de aceleași funcții care produc starea de sănătate. Boala este privită ca un procedeu de auto-apărare, un proces de purificare pentru o reîntoarcere la sănătate. Boala acută e o criză în funcționarea organismului, o reacție violentă împotriva efectelor negative la care corpul a fost supus. Pe de altă parte, boala cronică este rezultatul incapacității corpului de a depăși elementele nocive cu care a venit în contact, drept urmare va încerca oarecum să se adapteze noilor condiții.
”Organismul se adaptează utilizării obişnuite a tutunului, a alcoolului, a opiumului, etc., în limitele sale posibile, dar acest proces de adaptare, de toleranţă, de compensaţie, nu împiedică o alterare lentă şi progresivă a constituţiei şi a puterii vitale, pană cand rezultă tulburări de sănătate şi moartea prematură.” (Inițiere la sănătatea integrală – Andre Passebecq)
Cu alte cuvinte, tulburările cronice sunt acele măsuri de siguranță, de auto-apărare pe care și le ia corpul atunci când nu reușește să elimine influențele patogene. Învață să trăiască în astfel de condiții, fără însă să fie eliminată posibilitatea unei distrugeri lente.
„Când un om se îmbolnăveşte, iniţial forţa vitală (principiul vital) autoîntreţinută prezentă oriunde în organism, este perturbată de influenţa dinamică a agenţilor morbizi ostili. Forţa vitală astfel perturbată este cea care produce în organism senzaţiile neplăcute şi funcţiile anormale pe care le numim boală. Fiind invizibilă şi recunoscută numai prin efectele sale asupra organismului, ea se poate exprima şi îşi poate dezvălui perturbarea doar prin manifestările patologice la nivel de senzaţii şi funcţii (singurele aspecte ale organismului accesibile simţurilor observatorului şi medicului), adică prin simptomele bolii.” (Samuel Hahnemann – Organonul Medicinei).
Cum revenim la starea de echilibru?
Iritație, inflamație, ulcerație, tumefacție, cancerizare – acestea sunt etapele pe care boala le parcurge atunci când corpul e supus în mod constant sau din ce în ce mai mult factorilor nocivi. În procesul de vindecare, ordinea acestor pași este inversă, de aceea pacientul în timpul perioadei de restabilire va avea stări de rău și dureri pe care le-a mai experimentat.
În tulburările cronice se poate produce o revenire a crizelor, sub formă de erupții pe piele, urină tulbure, stări febrile, diaree etc. Fiecare organism are propriul nivel de toleranță pentru factorii care îi tulbură sănătatea și, de exemplu, unul cu vitalitate crescută va tolera mai puțin materiile patogene, decât unul cu putere vitală scăzută. În astfel de situații, când nivelul de toleranță e mic, se produc crize acute de eliminare.
Stanley Lief, decanul Colegiului Britanic de Naturopatie, nota într-un articol apărut în revista britanică Health of All că în corp există o forță care luptă permanent pentru a menține întregul organism la forma sa naturală, sănătoasă. E cea care acționează și se pune în mișcare ori de câte ori apare o ”fisură” în buna funcționare a organismului, fie că e vorba de un os fracturat, o unghie ruptă sau alte probleme. Secretul este, susținea el, să îi dăm acestei forțe posibilitatea de a acționa: dacă vom face să dispară cauzele care au dus la apariția afecțiunii, dacă înlăturăm sursa răului, corpul își declanșează în mod automat procesul de vindecare, astfel încât ”puterea reparatoare se afirmă atunci şi înlocuieşte procesele anormale cu procese normale, şi boala cu sănătatea.”
Dacă medicul percepe clar ceea ce trebuie vindecat în fiecare caz individual de boală (cunoaşterea bolilor), dacă înţelege clar ceea ce este curativ într-un medicament, în fiecare medicament în parte (cunoaşterea puterii medicamentelor), dacă face corespondenţa, conform unor principii bine definite, între ceea ce este curativ într-un medicament şi ceea ce a identificat clar că este patologic la pacient, astfel încât să iniţieze vindecarea, adică dacă ştie în fiecare caz în parte cum să aleagă remediul cel mai potrivit datorită particularităţilor lui (alegerea remediului), să-l prepare în mod adecvat, să-l administreze în cantitatea necesară (doza corectă) şi să-l repete exact când este nevoie, şi, în sfârşit, dacă el cunoaşte în fiecare caz în parte obstacolele în calea vindecării şi modul de a le elimina astfel încât însănătoşirea să fie permanentă, atunci el ştie cum să trateze temeinic şi eficace, fiind un medic adevărat. (Samuel Hahnemann, Organonul Medicinei)
„Ce trebuie să știi despre corpul tău când te îmbolnăvești” de blog.aimgroup.ro este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 4.0 Internațional .