Cercetătorii ne aduc o veste bună: zâmbetul este contagios!

Articol Cercetătorii ne aduc o veste bună: zâmbetul este contagios! - Tehnologie pentru viață

Cercetătorii ne aduc o veste bună: zâmbetul este contagios!

”Nu e frumos să-i imiţi pe ceilalţi!” – te dojeneau părinţii, pe când erai mic. Deşi tu nu ”te maimuţăreai” (ca să rămânem în registrul lingvistic parental), nu aveai nici cea mai măruntă intenţie de a persifla oamenii. Pur şi simplu, preluai mimetic expresia lor. Bine făceai. Şi bine ai face să mai faci şi azi, ca adult. Cercetătorii îţi dau, în sfârşit, dreptate: instinctul natural ne impinge să reproducem expresia de pe feţele celorlalţi. Şi ne impinge la bine.

Persoana pe lângă care treci are un surâs aninat în colţul buzelor. Colţurile buzelor tale saltă în sus înainte ca tu să prinzi de veste. Au autonomie, ce să zic… Nu aşteaptă comanda ta. Dar ştiu ele ceva. Şi este timpul să afli şi tu.

Reacţia mimetică (unul zâmbeşte, zâmbim şi noi; altul se încruntă, ne încruntăm la fel ca el) are o explicaţie ştiinţifică: creierul ne comandă să fim empatici, să simţim şi să interpretăm mai bine emoţiile celuilalt. Este concluzia unui studiu realizat de către un grup de cercetători ai Universităţii Wisconsin.
Imitaţia este cvasiinstantanee şi inconştientă, reacţia se produce, practic, în câteva miimi de secundă – precizează psihosociologul Paula Niedenthal si dr. Adrienne Wood, autori ai studiului.

Câştigul este net: ne alegem, tot cvasiinstantaneu şi inconştient, cu o stare de spirit mult mai luminoasă decât înaintea întâlnirii cu zâmbăreţul/zâmbăreaţa care ne-a ieşit în cale. Un motiv foarte solid ca să facem cât mai mult loc surâsului în viaţa noastră..

Înconjoară-te de oameni pozitivi

Este atât de simplu, încât ar fi cazul să ne întrebăm cum de nu ne-am gândit până acum. Dar niciodată nu este prea târziu. Deci…

– să căutăm tovărăşia oamenilor pozitivi ”din naştere”, cu o dispoziţie solară, cărora le licăreşte zâmbetul în priviri chiar şi atunci când discută lucruri foarte serioase
– să îi contactăm când avem o pasă proastă şi ei nu sunt lângă noi (pentru asta au fost inventate telefonul, chatul, messengerul, whatsapp-ul)
– să evităm (pe cât posibil) oamenii cărora le tună şi le plouă, criticii ”de profesie”, ranchiunoşii; iar când nu este posibil, să încercăm să îi ”reprogramăm” pe pozitiv, chiar şi fără să-şi dea seama: un comentariu agreabil referitor la un accesoriu vestimentar (”Ce frumos ai asortat cravata la costum!”), la o idee pe care au avansat-o, o glumiţă legată, oricât de anemic, de ceva comun (locul sau situaţia în care vă aflaţi, de exemplu)
– să redescoperim joaca: pitim telecomanda televizorului atât de bine, încât nici nu mai ştim unde să o căutăm şi alocăm timpul ”smuls” ştirilor terifiante şi show-urilor de doi lei… copiilor noştri. Abia ne aşteaptă ca să ne povestescă, printre chicote şi hohote, ce năzdrăvănii au mai făcut la şcoală. Iar dacă încingem cu ei o partidă de leapşa, sau şotron, sau o întrecere pe role, pe bicicletă, etc., etc., o să fim… de râsul lumii? Păi tocmai asta este şi ideea! Să râdă cât mai mulţi. Cu noi în frunte.
– să selectăm spectacolele la care mergem în funcţie de doza de umor: piese de teatru, filme, caraoke. Vom continua să zâmbim zile la rând, amintindu-ne cele câteva ore de destindere
– să navigăm pe site-urile cu glume de bună calitate (există, totul este să vrem să le găsim), în locul celor de ”breaking news” din zona senzaţionalului ieftin.

Puterea zâmbetului din oglindă


– cine a spus că este stupid să-i zâmbim imaginii noastre din oglindă merită apostrofat neacademic: ”Cine zice ăla e!”
– ce facem când stăm în coloană, la volanul propriului autoturism, sau în tramvai, sau în autobuz? Dăm mărunt din buze, batem darabana cu degetele, le căutăm nod în papură celorlalte ”victim” ale traficului rutier? Cam aşa. Dar am putea să ne facem un mare bine: să aruncăm o privire în oglinda retrovizoare. Sau să profităm de efectul de oglindă al geamurilor din autobus. Expresia aia încrâncenată (chiar noi suntem!) o să ne facă să pufnim în râs instantaneu. Sau cel puţin o să înlocuim grimasa cu o zâmbet! Chiar aşa, zău – nu trecem prin nici o catastrofă, stăm în coloană sau la semafor, şi atât! În aşteptare, să ne populăm mintea cu gânduri şugubeţe, cu amintiri haioase din zi sau din viaţă şi… timpul o să treacă pe negândite.

Să luăm viaţa ”à la légère”

Nu în sensul superficialităţii, ci ca ”tehnică de abordare” proactivă (neologismul ăsta mă irită atât de tare, încât… mă umflă râsul văzând că l-am folosit!). Ideea ar fi să trecem totul prin filtrul amuzamentului. De exemplu:
– copilul a scăpat paharul cu lapte pe jos. Rezultă cioburi, lichid insinuat prin cele mai greu accesibile colţuri şi… o criză de nervi din partea noastră? Schimbăm abordarea! Ne amuzăm pe seama stângăciei lui, îl tachinăm un pic, dar ne amintim – şi îi povestim şi lui – propriile noastre stângăcii de copil şi… de adult. Imperfecţiunea dă şarm, perfecţiunea este atât de plicticoasă!
– şeful (sau altă persoană cu ”ascendent” asupra noastră) se enervează, ne face reproşuri, ne agasează. Avem soluţia: adoptăm atitudinea eminesciană ”privitor ca la teatru tu în lume să te-nchipui”. Observator detaşat al reprezentaţiei, o să surprindem latura ei nostimă – gesticulaţia furiosului, vocea scăpată de sub control… Nu este cazul să îl ironizăm, o să punem paie pe foc. Dar la un zâmbet avem dreptul. Unul interior, în această situaţie delicată.

Exerciţii de amuzament
Ne putem educa muşchii faciali, ca să ”ia poziţia” zâmbetului binefăcător. Iată câteva exerciţii simpatice:
– ţine un creion între dinţi, câteva minute pe zi
– când te joci cu jumătatea ta sau cu cei mici, apelaţi cu încredere la gâdilarea tălpilor, a subraţului etc. (fiecare are anumite puncte ”vulnerabile”)
– stimulează nasul şi bărbia: sunt zone sensibile, care declanşează uşor râsul, când sunt uşor presate cu degetul (dovadă cât de mult le place copiilor să îi surprinzi cu acest gest)
– exerciţiu de respiraţie: inspiri scurt, faci o pauză de 2-3 secunde, apoi expiri aerul sacadat, pe durata a 5 sau 10 secunde. Acest exerciţiu de respiraţie reproduce ritmul râsului şi, repetat de mai multe ori pe zi, produce aceleaşi efecte.

Gata cu teoria. Ştii cum se spune: ”Teoria ca teoria, dar practica ne omoară!”. Am spus ceva comic? De ce zâmbeşti?!

Creative Commons License
Cercetătorii ne aduc o veste bună: zâmbetul este contagios! by AimGroup is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.

Ți-a plăcut acest articol? Introdu adresa ta de email mai jos pentru a putea primi săptămânal materiale pentru starea ta de bine.

* După completarea formularului, verifică și folderul Spam din adresa ta de email.

Datele tale personale sunt în siguranță cu noi! Nu vom înstrăina, vinde sau închiria adresa ta de email sau orice alte date personale. Politica noastră este ZERO toleranță față de email-urile nesolicitate!

Redistribuie "Cercetătorii ne aduc o veste bună: zâmbetul este contagios!"

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *