Sari la conținut

De la gândirea pozitivă la psihologia pozitivă: instrucţiuni de folosire

E o vorbă veche: să pui întotdeauna răul înainte. Adică să te aştepţi la ce poate fi mai prost. De fiecare dată când construieşti ceva: o idee, un plan, un vis. Dragă Doamne, vei suferi mai puţin dacă lucrurile ies prost. Şi te vei bucura cu atât mai mult dacă ele ies bine… în ciuda aşteptărilor tale. Tare, tare ciudată învăţătură!

Adică eu trimit Universului energie negativă şi răsuflu uşurată când ea se întoarce la mine superpotenţată: ce bine că a ieşit rău! Se putea şi mai rău, aşa că… Aşa că mă încurajez să continuu cu această abordare autodistructivă: pun tot răul înainte. Să mă mai mir că soarele strecoară raze tot mai timide şi mai reci pe strada mea?

Întoarcerea de 180 de grade

Aşa fac. Mă răsucesc pe călcâie şi execut comanda ”la stânga-mprejur!”. Întoarcere înapoi prin învârtire de 180 de grade spre stânga. Înapoi la gândul cel bun: să pui binele înainte. Să vezi viaţa în roz. Jumătatea plină a paharului. Starea de spirit care – ne asigură maeştrii – ne ajută să obţinem tot ce ne dorim în viaţă.

Cum se face, efectiv? Scăldând totul – gânduri, evenimente, aşteptări, oameni şi lucruri – în lumina tonică a psihologiei pozitive. Prin exerciţiu, vom reuşi să învăluim în această lumină chiar şi evenimentele nefericite, oamenii nepotriviţi, crezând cu tărie că există o soluţie pentru orice problemă.

NU este tot una cu gândirea pozitivă

Luate la bani mărunţi, scuturându-le arborii genealogici, aşa reiese: psihologia pozitivă şi gândirea pozitivă nu sunt unul şi acelaşi lucru. Nu au nici origini comune, nici aceeaşi vârstă (nu au apărut în aceeaşi epocă) – spun specialiştii. Şi ne invită să ne convingem:

Psihologia pozitivă are rădăcini vechi, dar a fost fondată oficial, ca disciplină a psihologiei, în 1998, la congresul anual al Asociaţiei americane de psihologie, de către preşedintele în exerciţiu al acestui organism, renumitul psiholog Martin E. P. Seligman. Sănătatea şi starea generală de bine, optimismul, mijloacele prin care pot fi dezvoltate aceste date la indivizii care au ”carenţe” de acest gen, spre împlinirea şi înflorirea deplină a fiinţei umane, individual şi în grup – acestea sunt obiectivele psihologiei pozitive, mlădiţă pur sânge a psihologiei ”mame”, născută din studii şi cercetări ştiinţifice de mare profunzime, validate de către experţi şi publicate în reviste ştiinţifice.

Gândirea pozitivă a fost popularizată prin diverse lucrări, semnate de persoane din orizonturi diverse, lucrări ce au prins foarte bine la public şi au devenit best-seller. Gândirea pozitivă nu este fundamentată pe cercetări ştiinţifice şi nu are girul profesioniştilor din domeniul psihologiei. Unul dintre cei mai notorii creatori ai acestui curent de gândire este pastorul american Norman Vincent Peale, autorul cărţii ”Puterea gândirii pozitive” (1952). În cele peste şase decenii de la conturarea sa, acest curent de gândire s-a amplificat şi rafinat, statornicindu-şi linia de bază: fiecare individ are puterea de a-şi ţese pânza propriei vieţi, acţionând conştient asupra evenimentelor care îi alcătuiesc urzeala. Secretul acestei forţe constă în gândirea pozitivă şi legea atracţiei: fiecare gând emite frecvenţe magnetice care atrag alte gânduri gemene. Pe cale logică, pentru a obţine ceva ce ne dorim este de ajuns să ne gândim la acel ceva. De ajuns şi nu tocmai, fiindcă la fel de important este cum ne gândim: dacă ne spunem că vom reuşi, aşa va fi. Şi invers, gândind că nu vom reuşi (punând tot răul înainte), ne înscriem într-o spirală a eşecului din care cu greu vom mai putea scăpa.

Teoria le separă, practica le unifică

Recursul la istoria curentelor de gândire nu a reuşit totuşi să traseze o graniţă de netrecut între psihologia pozitivă şi gândirea pozitivă. În practică, nu ne prea putem opune tendinţei de a stabili între ele o relaţie de sinonimie. Simţim cumva că diferenţele de target (”psihologia pozitivă” – domeniul psihologilor, disciplină ştiinţifică şi metodă terapeutică/”gândirea pozitivă” – filosofie de sorginte ”populară” şi autoterapie) sunt fineţuri care mai mult ne încurcă. Drept care le reunim pe cele două în luntrea ce ne poartă pe oceanul energiei universale.

Natura umană ne ”condamnă” la negativism

Suntem programaţi, ca fiinţe umane, să înclinăm mai curând spre latura sumbră. Să ne focalizăm asupra lucrurilor rele care ni se întâmplă.

Natura divină comandă ”stânga-mprejur!”

Ideea este să uităm negaţia. Să executăm întoarcerea înapoi prin învârtire de 180 de grade spre stânga.

De exemplu, în loc să gândim: ”Nu vreau să rămân singur toată viaţa/Nu pot să slăbesc şi pace/Nu mă adaptez la anturajul acesta”, este preferabil să ne spunem: ”Voi găsi marea iubire/Voi atinge obiectivul pe care mi l-am propus – X kilograme mai puţin/Voi deveni curând unul de al lor”. Autosugestia de acest tip dă rezultate în orice domeniu: viaţă intimă, viaţă socială, sănătate, bunăstare etc. Nu (întotdeauna) de la sine, ci prin exerciţiu şi perseverență.

Reformularea gândurilor

Un exerciţiu la îndemână: reformulăm fiecare gând, anulându-i valenţa negativă şi vorbind numai la timpul prezent. Repetăm formula astfel pozitivată, cu voce tare sau în gând (în funcţie de loc şi context), până când forma se umple de conţinut: cuvintele vin dinăuntru, ca expresie neprelucrată a gândului pozitivat el însuşi. Pentru un impact şi mai puternic, să adăugăm emoţie. Şi încredere forte că da, o să meargă!

Alte lucrări utile despre puterea gândirii de a ne transforma pozitiv viața:

Dincolo de gândirea pozitivă, Robert Anthony

Manual de utilizare a creierului, Michael Hall, Bob G. Bodenhamer

Cartea cărților în NLP, L. Michael Hall, Barbara Belnap

Ghidul lui Richard Bandle pentru TRANS-formare

Creative Commons License
De la gândirea pozitivă la psihologia pozitivă: instrucţiuni de folosire by AimGroup is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.

Lasă un răspuns