Sari la conținut

Calea toltecă – realizarea plenară a Sinelui

”Trăim încorsetaţi într-un set de credinţe limitative, care ne condamnă la suferinţe inutile şi ne împiedică să ne realizăm” – afirmă Don Miguel Ruiz, nahual (şaman) din linia Cavalerilor Vulturului, autor al unor ”bestseller”-uri ce evocă dreptul la libertate personală şi eliberarea de credinţele care ne ţin în prizonierat şi nefericire. Din fericire, ca descendent al străvechiului ”popor al cunoaşterii”, toltecii, şi ghid spiritual, autorul oferă şi soluţia: un soi de contract cu noi înşine, care să ne permită să stabilim noi acorduri şi să evadăm din cercul sufocant al credinţelor limitative.

Fascinantă povestea de viaţă a acestui Don Miguel Ruiz! De la statutul de chirurg reputat, dedicat aşadar ştiinţelor exacte, observaţiei clinice ”la rece”, a virat spectaculos spre propovăduirea ”Căii toltece” (subiectul şi titlul operei sale publicate în milioane de exemplare). Punctul cotiturii: o experienţă în apropierea morţii, care l-a făcut să caute noi răspunsuri în ancestralele tradiţii ale familiei din care provenea – mama şamanului contemporan cu noi a fost o mare vindecătoare, iar bunicul său un nahual care a continuat, după moarte, să-şi iniţieze nepotul prin intermediul viselor.

Realitatea, văzută printr-un văl de fum

Grila de lectură a vieţii noastre este condiţionată de educaţia primită – afirmă Don Miguel Ruiz -, de mediul cultural (care stabileşte ce este bine şi ce nu, ce este frumos sau urât) şi de aşteptările pe care le are anturajul de la noi (să fim amabili, săritori, să ne controlăm, să nu dăm frâu liber furiei etc.).

Aşa se face că interpretăm necontenit şi judecăm realitatea ca şi cum am privi-o printr-un văl de fum ce distorsionează imaginea. Iată de ce întâmpinăm atâtea dificultăţi în viaţă! Raportarea la ce aşteaptă/cere ”lumea” de la noi este marea eroare. Or, cele mai importante acorduri sunt cele pe care trebuie să le încheiem cu noi înşine, cele care ţin cont de adevărul nostru interior, de adevărata noastră natură. Oricine poate face schimbare, totul este să îşi acorde minimum de timp necesar.

”Legea” celor patru legăminte

Din 1997, anul în care au văzut lumina tiparului, ”Cele patru legăminte. Calea înţelepciunii toltece” au făcut istorie: fii impecabil în ceea ce spui, nu lua nimic personal, nu face presupuneri, fii cât poţi tu de bun.

1. Fii impecabil în ceea ce spui

”Fereşte-te să foloseşti cuvinte care se întorc împotriva ta sau care îi afectează pe ceilalţi” – este primul sfat al autorului. Legămintele toltece pornesc de la principiul cuvântului creator. Mai clar: influenţăm mediul în mod direct, vorbind pur şi simplu. Este un lucru consacrat în zilele noastre – toate micile fraze, fie ele simpatice sau ”toxice”, pe care le ”comitem” pot valoriza sau devaloriza persoana cărora le sunt adresate.
Miguel Ruiz explică:

”Spiritul uman este ca un teren fertil în care semănăm continuu grăunţe – opinii, idei, concepte. Plantezi o sămânţă, un gând şi creşte. Cuvântul este o sămânţă”.

Noul acord cu noi înşine: ”Învârteşte de şapte ori limba în gură înainte de a vorbi” – se spunea pe vremea bunicilor noştri. În versiune modernă: aplică principiile gândirii pozitive, goneşte îndărăt, în adâncurile din care dau să ţâşnească, invectivele, criticile, judecăţile aspre la adresa soţiei/soţului, copiilor, amicilor, vecinului de pe palier etc., etc. Precis găseşti subiecte de conversaţie mai luminoase, în acord cu ambianţa toltecă! Numai să vrei.

2. Nu lua nimic personal

Nu suntem responsabili pentru acţiunile altuia. Ceea ce fac sau spun ceilalţi reprezintă doar o proiecţie a propriei lor realităţi.

Legămintele toltece scot în evidenţă prostul obicei de a ne otrăvi existenţa interpretând credinţe şi proiecţii ale altora drept un atac la propria persoană. Şi sărim în sus: a vrut să ne umilească, să ne vexeze! Şi trebuie să ripostăm. Pentru că, vezi bine, dreptatea este de partea noastră. Şi, ca să putem avea dreptate, celălalt trebuie să fi greşit.

Noul acord cu noi înşine: Înainte de te considera ofensat, atacat, nedreptăţit, aminteşte-ţi că punctul tău de vedere este unul personal. Încrede-te în tine, adevărul tău este cel care primează, şi nu adevărul celuilalt. Cheia succesului, pentru ca acţiunile şi comentariile negative ale celorlalţi să nu te atingă, constă în a accepta că ele le aparţin. Doar aşa vei reuşi să rupi cercul vicios al deprinderilor toxice şi al culpabilităţilor.

3. Nu face presupuneri

Avem cu toţii tendinţa de a face supoziţii în legătură cu orice şi de a le atribui celorlalţi anumite intenţii. Şi comitem erori în lanţ, pentru că luăm presupunerile noastre drept adevăr.

”Interpretăm adesea intenţiile altora pe dos şi sfârşim prin a face o dramă din nimic” – spune Don Miguel Ruiz.

Şi descoperim mai târziu (uneori mult prea târziu, când nu mai putem remedia răul făcut celorlalţi şi nouă înşine) că lucrurile nu sunt deloc aşa cum le-am gândit. Este de ajuns ca partenerul/partenera sau colegul/colega să se comporte într-un mod pe care îl interpretăm negativ, pentru a lansa ciclul reproşurilor. În concluzie, a face presupuneri este calea cea mai sigură de a atrage magnetic problemele.

Noul acord cu noi înşine: Comunicarea cât mai clară cu ceilalţi te ajută să eviţi neînţelegerile şi dramele. Dacă nu înţelegi foarte bine cutare sau cutare afirmaţie, gest, privire, întreabă pur şi simplu! Fă-ţi curaj şi pune întrebări, spune deschis ce doreşti, pentru ca totul să fie cât mai limpede cu putinţă. Apoi acceptă că răspunsul pe care îl vei primi poate fi sau nu pe placul tău. Asumarea riscului este una din pietrele de temelie pe care se clădeşte noua atitudine.

4. Fii cât poţi tu de bun

Indiferent de circumstanţe, fă lucrurile cât poţi de bine, ca să eviţi sentimentul de vinovăţie, frustrarea şi regretele. Legămintele toltece ne aduc aminte că viaţa este o continuă schimbare:

”Viaţa ta va varia aşadar în funcţie de cum vei fi tu, în plină formă şi fericit sau iritat, furios, gelos” (Don Miguel Ruiz).

Există oameni care depun eforturi exagerate ca ”să iasă în faţă” şi tot nu le vede nimeni meritele şi oameni care lasă lucrurile să curgă de la sine şi sunt priviţi ca nişte eroi. Şi atunci la cel bun să te încrâncenezi să te autodepăşeşti şi să faci tu lucrurile ”mai bine decât oricare altul”? Vei consuma mai multă energie decât este cazul şi, când vei trage linie, tot nemulţumit vei fi. Cheia reuşitei este să faci lucrurile cât poţi tu de bine. Şi atât. Fără exagerări.

Noul acord cu noi înşine: ”Ca să faci lucrurile cât poţi tu de bine, este de ajuns să acţionezi mânat de dorinţa ta, şi nu pentru că aştepţi recunoştinţă sau o recompensă” – precizează Don Miguel Ruiz. Să pui accentul aşadar pe ceea ce îţi face plăcere ţie, în tot ce faci. Când eşti mulţumit de actele tale, gândurile tale, vorbele tale, te detaşezi de rezultate. Nu ele contează, ci sentimentul propriei realizări plenare.

”Când facem totul, în mod constant, atât de bine pe cât suntem capabili, ne bucurăm din plin de viaţă şi frustrările ne ocolesc” (Don Miguel Ruiz).

Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.

Lasă un răspuns